Busturile „din spatele lui Puşkin”, divulgă însă, fără un mare efort din partea privitorului, „secretul” că multe dintre sculpturile instalate nu erau prevăzute pentru această alee. Unele dintre ele s-ar fi privit bine dacă ar fi fost instalate în locuri mai potrivite. Mai ales că sunt concepute ca opere individuale, nicidecum „de serie.” Orice arhitect sau sculptor va spune cât de mult „lucrează” în dauna sa o operă plasată inadecvat. Un monument contează în măsura în care este o operă de artă, iar o sculptură cu personalitate nu o poţi pune arbitrar alături de o altă sculptură cu personalitate.
Dintr-o (patriotică) grabă, care excludea orice îndoială, aleea nu mai este un complex sculptural ci o aglomerare de obiecte artistice eterogene ca stil şi factură. Iar ca aspect, aleea seamănă cu un fel de para-cimitir improvizat. Prea haotică pare literatura română de peste Milcov şi de după Eminescu. Prea aleatoriu selectate „vârfurile”.
Dacă aleea se numeşte Aleea Clasicilor Literaturii Române, atunci ea ar trebui completată cu busturile clasicilor. Într-o concepţie şi structură stabilită, cu o anumită ierarhie a „clasicităţii”. Jenantă situaţie să instalăm chipurile poeţilor contemporani şi să ne facem a uita de clasici. În interiorul concursului tradiţional „cine propune primul?”, există deja „idei” înainte ca scriitorul să moară! În cadrul aleii se conturează grupări individuale, un fel de „mahalale” ale poeţilor-prieteni dispăruţi, în loc de o galerie valorică a literaturii române. Apropo, nişte locuri „rezervate pentru prieteni” au rămas goale, pe aleea centrală, iar Mircea Eliade, Sadoveanu şi alţii au fost exilaţi pe sub-aleile periferice, pentru că nu se încadrau în „mahala.”
Lista clasicilor care lipsesc pe alee este impunătoare: Conachi, Budai-Deleanu, Heliade Rădulescu, Bolintineanu, Cârlova, Alexandrescu, Bălcescu, Maiorescu, Slavici, Ibrăileanu, Delavrancea, Hogaş, Galaction, Odobescu, Topîrceanu, Macedonski, Minulescu, Lovinescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Mateiu Caragiale, Pillat, Camil Petrescu, Ion Barbu, Vasile Voiculescu, Al. Phillipide, Perpessicius, Ionel Teodoreanu, Tudor Vianu, Şerban Cioculescu, Tristan Tzara, Geo Bogza, Gellu Naum, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Noica, Labiş, Preda, Leonid Dimov, Sorescu… I-am omis pe mulţi, m-am oprit în faţa multor scriitori buni, dar – încă… ne-clasici.
Pentru început, ar fi bine să batem în cuie lista (Ministerul Culturii, Uniunea Scriitorilor), iar ordinea amplasării poate fi discutată, după posibilităţi ori (în tradiţia locului) poate fi legată de nişte aniversări. Iar atunci când cineva vine cu propunerea, cu banii şi cu bustul subsuoară (al unui poet preferat dar încă ne-clasic), îl întrebăm: bine, frate, dar cum rămâne cu Maiorescu? Sper să înţelegeţi încotro bat…
Plasările haotice ale busturilor, pe principii extraestetice, pe „criterii” de amiciţie şi preferinţe de moment, va conduce la un ansamblu dezasamblat. Şi dacă nu am adunat într-un singur parc sculpturile kitsch din timpul sovietic, le vom vedea adunate pe cele ale epocii „patriotice.”
Mircea V. Ciobanu
