Cu siguranţă, înainte de 1940, când oficialii companiei Willys Overland au decis să participe la licitaţia armatei americane pentru un vehicul care să poată transporta soldaţii pe orice tip de teren nu exista nici cea mai vagă idee cât de departe va ajunge termenul de „jeep“ transformat, mai apoi, în SUV sau crossover.
La 80 de ani de la primele prestaţii ale unui vehicul considerat strămoşul a ceea ce numim – mai mult sau mai puţin corect – SUV (Sport Utility Vehicle) şi la chiar mai mulţi, dacă luăm în calcul la această categorie şi mai bătrânul dar mai puţin cunoscutul Ford T Depot Hack din anii `20, maşinile cu gardă la sol majorată şi, eventual, cu tracţiune integrală au ajuns „în trend“ ocupând o cotă tot mai mare de piaţă de la un an la altul. În Europa estimările analiştilor arată comercializarea a circa patru milioane de SUV-uri în 2017, reprezentând circa 28% din piaţa totală, iar companiile care nu au în portofoliu suficiente modele din acestă categorie să grăbesc să recupereze decalajul faţă de campionii segmentului.
Suntem europeni
Datele pieţei româneşti arată clar că urmăm îndeaproape direcţia întregii pieţe europene. Astfel, dacă în anul 2000, erau comercializate la noi 2.759 de vehicule care astăzi pot fi catalogate drept SUV-uri, iar faimosul ARO 24 deţinea fotoliul de lider, şapte ani mai târziu, la debutul crizei mondiale, numărul acestora urca la 18.714 unităţi, adică 5,93% din piaţa autoturismelor. În 2010, SUV-urile ocupau 11,52% din piaţă cu noul Dacia Duster lider, iar în 2016 cota acestora urca la aproape 24%.
În acest an este de aşteptat ca acest tip de vehicule să depăşească 26% din vânzările totale. Urmărind evoluţia pieţei auto de pe continent este limpede că, la acest capitol, suntem cu adevărat europeni.
Nu acelaşi lucru se poate spune însă dacă privim cu atenţie modelele preferate de clienţi în fiecare subsegment al clasei SUV. Astfel, în zona SUV-urilor mici europenii au plasat pe prima poziţie în clasamentul preferinţelor de achiziţie Renault Captur în timp ce românii mizează pe Dacia Duster.
La SUV-uri compacte, liderul pieţei este, în Europa, Nissan Qashqai, iar la noi Volkswagen Tiguan. Doar Volkswagen Touareg pare să fi avut acelaşi succes în România ca şi în restul continentului, în timp ce subsegmentul SUV compact premium este dominat pe piaţa europeană de BMW X1, iar la noi de Audi Q3. Tot în zona premium, dar în subsegmentul mediu, în România este lider Mercedes-Benz GLC în timp ce restul europenilor preferă Volvo XC60, iar în zona SUV-urilor mari şi luxoase în Europa conduce BMW X5, iar la noi Mercedes-Benz GLE.
Necesitate sau tendinţă indusă?
Motivele pentru care maşinile cu garda la sol crescută atrag tot mai ulţi clienţi rămân un adevărat mister. În timp ce unii analişti şi responsabili ai producătorilor vorbesc despre dorinţa clienţilor de a deţine un vehicul care să le permită aventurarea în afara şoselelor atunci când şoferii doresc asta, tot mai multe voci susţin ideea unei tendinţe indusă de constructorii auto tocmai pentru a îşi majora profiturile. Chestionaţi de Capital la expoziţia auto de la Geneva din această primăvară, mai mulţi oficiali ai companiilor producătoare de maşini au admis că preferă să vândă un SUV decât o berlină sau un hatchback clasic fără a intra în detalii. Iar preţurile arată destul de limpede motivul. Un Peugeot 208, de exemplu, costă în echiparea Access, dotată cu propulsorul de 1.2 litri care dezvoltă 82 CP, 11.516 de euro, în timp ce varianta „SUV“ 2008, cu aceleaşi caracteristici, are un preţ de bază 14.266 de euro. Asta în ciuda faptului că ambele modele au dimensiuni foarte apropiate atât în exterior cât şi în interior, iar tracţiunea integrală este indisponibilă. La fel se întâmplă şi în cazul altor modele, în special din subsegmentul SUV-urilor mici.
Continuarea o găsiți aici.
