Tangoul se dansează în doi

…De o viaţă urmăresc cum „pulsează” aici, în Basarabia, relaţiile dintre naţiunea titulară şi minorităţile naţionale şi întotdeauna am avut un acut sentiment al nedreptăţii – al nedreptăţii din partea minorităţilor. Este de prisos să spun că reprezentanţii minorităţilor naţionale s-au simţit aici, constant, mai bine decât băştinaşii. Prima dată am simţit pe viu acest lucru când, aproape copil fiind, am venit în Chişinău la facultate: oraş rusesc, totul scris numai în limba rusă, peste tot numai vorbă rusească… Şi eu, fiul naturii de la ţară, cu limba mea rusă învăţată prin Hârtoape şi prin bălţile din lunca Prutului pe unde umblam la scăldat, m-am ciocnit de o crudă realitate: ori eu nu-s în ţara mea şi am nimerit într-o ţară străină, ori străinii au ocupat ţara mea. Deşi, cu timpul, lucrurile mi-au devenit clare şi am încercat şi eu să am o abordare „pragmatică” a realităţilor, o viaţă întreagă am trăit cu senzaţia înstrăinatului în propria lui ţară. Această senzaţie nu m-a făcut însă xenofob, iar răbufnirile de „intoleranţă” sunt simple şi timide manifestări de demnitate umană şi naţională. Dar vorbeam la început despre ingratitudine…

Nu generalizez, dar nici nu exagerez câtuşi de puţin când afirm că minorităţile naţionale din RM, prin comportamentul lor, manifestă constant, în mod sfidător, o atitudine plină de ingratitudine faţă de populaţia băştinaşă. Ura e un sfetnic rău, de aceea, haideţi să vorbim fără ură şi părtinire. Să ne amintim de anii 1988-89 când băştinaşii, dezdoindu-şi şira spinării, au cerut ceea ce minorităţile aveau din plin şi nestingheriţi – limbă şi alfabet. Cine au fost acei care s-au opus cu vehemenţă acestor fireşti revendicări – minorităţile naţionale. Anume reprezentanţii acestor minorităţi ne învăţau (şi ne mai învaţă şi astăzi) cum se numeşte limba noastră, ce istorie trebuie să învăţăm ş.a.m.d. Cum altfel decât ingratitudine se numeşte comportamentul unor oameni care au venit aici, nepoftiţi, au căpătat aici toate drepturile (mai multe decât băştinaşii), şi-au impus limba şi, în loc de „spasiba”, te declară naţionalist, xenofob, fascist? Dar cum au procedat cu noi fraţii găgăuzi?

Spun aceste lucruri nu pentru a culpabiliza minorităţile naţionale – în definitiv, nu ele sunt vinovate, ci păpuşarii imperiali din umbra lor. Pentru a-şi menţine influenţa, ei au transformat minorităţile într-o masă de manevră, transformându-le, de fapt, într-un fel de ostatici ai ambiţiilor imperialiste ruseşti. La rândul lor, aceşti ostatici i-au transformat în ostatici pe politicienii noştri care, din diferite raţiuni – în special, electorale, văd numai interesul minorităţilor, dar nu şi interesul naţional al moldovenilor. Pe 9 mai, niciun conducător al RM nu s-a deplasat la ţară, să vadă ce fac în această zi ţăranii moldovenii, cel mai reprezentativ şi de nădejde detaşament al naţiunii titulare. Pe 9 mai, politicienii noştri s-au înghesuit cu toţii la Memorial, ca să câştige bunăvoinţa (inclusiv, electorală) reprezentanţilor minorităţilor naţionale… Îi vor vota, drept răsplată, minorităţile naţionale pe Filat, Ghimpu, Urecheanu…? Nu. Dacă i-ar vota, eu i-aş vorbi dracului coarnele de bine…