The New York Times: Cei care vor să șteargă Statul islamic de pe fața pământului habar nu au cum să o facă

Niciunul dintre cei care propun acest tip de răspuns nu are cea mai mică idee cum să o aplice; sunt mânaţi doar de dorinţa, împărtăşită de mulţi, de a şterge de pe faţă pământului Statul Islamic, scrie The New York Times într-un amplu editorial ce expune poziţia consiliului editorial al publicaţiei americane în chestiunea răspunsului la ameninţarea reprezentată de gruparea jihadistă.

Preşedintele Barack Obama a remarcat corect, luni, că acţiunea militară poate fi doar parte a unei strategii mai ample pe care SUA şi partenerii lor o vor pune în practică pe parcursul mai multor ani, arată publicaţia citată.

Naţiuni musulmane importante, în special Arabia Saudită, vor trebui să înceteze să mai dea bani şi să faciliteze politic moscheile, imamii şi grupările paramilitare care alimentează extremiştii şi interpretările aduse de ei islamului. Musulmanii moderaţi trebuie să îşi dubleze eforturile pentru a se asigura că viziunea lor, a unui islam mai tolerant şi mai inclusiv, prevalează.

Drept răspuns la masacrul din Paris, preşedintele Francois Hollande a avut dreptate să trimită avioanele de lupta să bombardeze Statul Islamic în Siria. În ultimul an, SUA au efectuat peste 8000 de lovituri aeriene imptoriva grupării în Irak şi Siria şi Obama a arătat că vor mai avea loc multe altele.

Având în vedere că ameninţarea s-a extins, este momentul angajării mecanismelor diplomatice care leagă legal şi politic comunitatea internaţională pentru o cauza comună. Marţi, Franţa a solicitat oficial ajutor din partea partenerilor europeni. Ar trebui să urmeze trecerea unei rezoluţii a Consiliului de Securitate ONU care să autorizeze uzul forţei împotriva Statului Islamic şi, dacă Franţa cere asta, o decizie NATO care să invoce articolul 5 al tratatului sau, care obligă alianţa să îşi apere membrii atacaţi.

În acelaşi timp, Congresul american ar trebui să renunţe la partizanat şi să dezbată un cadru legal pentru acţiunea armatei americane care se desfăşoară de mai bien de un an fără această baza.

Ce acţiune militară ar putea derivă dintr-o asemenea dezbatere este neclar. America nu trebuie să repete erorile trecutului şi să agajeze mii de soldaţi într-un război terestru în Orientul Mijlociu, aşa cum solicită unii republicani. Obama a refuzat să escaladeze angajamentul Americii, care, pe lângă loviturile aeriene, implică 3.500 de trupe în Irak dedicate antrenării localnicilor şi 50 de trupe speciale în Siria.

Statul Islamic nu este o provocare pe care America să o înfrunte singură. Dacă e nevoie de mai mulţi soldaţi, aceştia ar trebui să vină din ţările regiunii, cu sprijin aerian, de informaţii, logistic şi de alt tip din partea SUA, Franţei, Rusiei şi altora.

O problema majoră, continuă publicaţia americană în expunerea să, este că ţările arabe sunt divizate în ceea ce priveşte identitatea principalului duşman. Arabia Saudită e mai preocupată de Iran şi de răsturnarea preşedintelui sirian Bashar al-Assad; Turcia vrea să-l îndepărteze pe Assad şi să reducă la tăcere separatiştii kurzi; Guvernul central irakian este interesat în păstrarea majorităţii sale şiite.

Numai dacă America, Rusia şi alte guverne convin asupra unei înţelegeri politice pentru a pune capăt războiului sirian, va există o deschidere adevărată, în care părţile beligerente să treacă de la lupta împotriva lui Assad la lupta cu Statul Islamic. Doborârea avionului rusesc în Egipt ar trebui să convingă Rusia că trebuie să ajute la îndepărtarea lui Assad de la puetre, de o manieră care să nu detsabilizeze Siria şi mai mult, şi să trateze mai serios confruntarea cu Statul islamic.

Este imposibil să împiedici toate violenţele comise de sociopaţi şi ideologi care sunt dispuşi să moară şi să confrunţi ameninţarea extremistă a Statului Islamic şi altor grupări teroriste, ceea ce necesită mai multe startegii, explică publicaţia citată. Însă niciuna din aceste strategii nu necesită demolarea valorilor aflate în inima societăţilor democrate, inclusiv liberă circulaţie a persoanelor şi informaţiilor.

Interzicerea tuturor refugiaţilor, aşa cum cer unii în America şi Europa, ar fi o tragică şi ineficientă capitulare în faţă fricii. Guvernele ar trebui să îmbunătăţească vigilenţa şi controalele la graniţa, însă trebuie rezistat tentaţiei de a extinde interceptările şi alte feluri de supraveghere în societăţile libere.

sursa: ziare.com