Zilele trecute mi-am readus aminte de ce iubesc Moldova. Am simțit din nou acea emoție pură, pe care o prinzi când hoinăreşti codrii deşi sau ridici dealurile verzi. Am simţit iarăşi acea legătură sufletească cu oamenii buni; cu bunicile care scot pâinea aburindă din cuptor; cu tinerii care cutreieră lumea în lung şi-n lat însă nu uită de casă… cu toată suflarea din această zonă geografică. Toată dragostea asta a venit într-o seară călduroasă de iulie, fiind oferită virtuos de două generaţii de muzicieni excepţionali din Moldova. Anatol Ştefăneţ (violă), Dan Brumă (chitară) şi Oleg Baltaga (percuție) şi-au unit forţele într-un trio de jazz inedit, Folk Reverse Jazz Trio. E foarte greu să definești genul de muzică pe care-l fac acești instrumentiști, temele variază de la blues și jazz la funk, trip-hop și folk. Chitara lui Dan Brumă te duce undeva în spațiul cosmic, viola lui Anatol Ştefăneţ te readuce în Balcanii din Europa, iar percuţia legendarului Oleg Baltaga reuşeşte să îmbine aceste două spaţii, cerul şi pământul, printr-o ritmică hipnotizantă, una care capătă o fluenţă mai mult decât eclectică. O astfel prestație ne readuce aminte de faptul că muzica trebuie să fie mai întâi artă, creație pură care deschide sufletele și atinge emoțiile spirituale.
Secolul XXI și-a pierdut calmul, iar oamenii au devenit mai agitați ca niciodată. Arta s-a transformat într-un produs perisabil, neimportant, trecător. Însăși noțiunea de muzică a fost ridiculizată de mulțimea de vedete muzicale, cu multe aere de staruri și nici un pic de talent. O mare parte a muzicii de astăzi este distracție, dezmăț, erotică ieftină, kitsch și bătaie de joc față de suflet. O mare parte din muzica contemporană nu are nici un mesaj, nici-o esență și respectiv, nici-o valoare. Și este foarte important să mai apară proiecte de genul Folk Reverse Jazz Trio – proiecte care ne reamintesc că nu totul este pierdut, că sufletul nostru mai are o șansă.
Pentru aproximativ două ore de concert am uitat de politică, sărăcie, criză, conflicte interetnice și bădărănism. A fost de ajuns să aud un singur acord lansat de viola lui Anatol Ștefăneț, ca să-mi dau seama de ce iubesc atât de mult această țară.
Când terminam acest articol am dat peste o postare scrisă de colegul meu Dorin Galben. Dorin scria despre un caz recent dintr-un supermarket: „O bătrână a furat o pâine din supermarket – mă rog, a pus-o în geantă pe furiș. În timp ce ieșea pe ușă rușinată și stresată să nu fie prinsă, cei din pază s-au făcut că n-au observat nimic, asta chiar dacă au stat cu ochii pe ea tot timpul.
Mi-am plătit cumpărăturile, iar când am ieșit afară, femeia mușca flămândă din pâine…
P.S. Această postare nu e despre sărăcie, e despre omenie.”
După ce am citit această postare am înţeles pe deplin mesajul trupei Folk Reverse Jazz Trio – Moldova e vie şi încă mai are suflet, însă nu mai observăm acest lucru după vălul de neîncredere şi intoleranţă. Suntem săraci şi nefericiţi din multe motive, însă unul dintre ele ar fi că am uitat să ne mai oprim din când în când, să ascultăm o muzică care educă sufletul, să vedem frumosul în detalii şi să ne călim virtuţile pe care mulţi cred că le-am pierdut deja. Atât timp cât vor mai rămâne artişti care educă şi oameni care încă cred într-o schimbare, vom avea o şansă mai bună de viitor. În muzica contemporană din Moldova a reapărut sufletul, sperăm să reapară şi în ţară.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
