Ei nu şi-au mai văzut de trei luni fata, în vârstă de aproape doi ani, după ce mama i-a dat o palmă la fund, pentru că micuţa făcea gălăgie. Oamenii din jur, martorii scenei, au reacţionat imediat. Au chemat asistenţa socială, care le-a interzis ulterior părinţilor să se mai apropie de copil. Între Norvegia şi Republica Moldova diferenţele se măsoară în ani… de chinuri şi umilinţe suferite de copiii, victime ale violenţei în familie. Salvarea de părinţii violenţi, şi în cele mai multe cazuri, dependenţi de alcool, ar fi decăderea din drepturile părinteşti. Autorităţile însă nu se grăbesc cu această procedură, pentru că iniţierea ei implică un alt „arsenal” întreg de probleme.

În numărul de vinerea trecută al TIMPULUI scriam în articolul „Sentimentul de posesiune le dă dreptul părinţilor să-şi bată copii” că infracţiunile faţă de copii cresc de la o zi la alta, iar torţionari pentru copiii lor ajung să fie chiar cei care le-au dat viaţă. Potrivit statisticilor oferite de UNICEF Moldova, 42% din părinţi, 50% mame şi 33% din taţi consideră că „bătaia e ruptă din rai”, aceştia raportând folosirea pedepselor fizice pentru „disciplinarea” copiilor. În localităţile rurale, 57% din mame şi 37% din taţi raportează utilizarea pedepselor fizice în procesul de educare a copiilor. Copiii în RM sunt supuşi violenţei indiferent de vârstă. Astfel, 16,4% din părinţi îşi bat copiii, care nici măcar nu au atins vârsta de un an.

Părinţi violenţi şi alcoolici

Direcţia de Asistenţă Socială din Călăraşi are două dosare pe rol pentru decăderea din drepturile părinteşti. În unul din cazuri, ne povesteşte asistentul social Elena Chitoroagă, trei copii au fost supuşi de nenumărate ori violenţelor mamei, care obişnuieşte să consume alcool în exces. „Cei trei, în vârstă de patru, cinci şi, respectiv, 11 ani se află acum în asistenţă parentală. Mâine va avea loc prima şedinţă”… Procedura de decădere din drepturile părinteşti însă nu este tocmai simplă, aceasta durează, de regulă, de la trei, la patru luni, sau chiar şi mai mult. „În prima şedinţă nu se decide niciodată nimic. Ni se cer multe probe, iar aceasta nu face decât să complice procesul”.

O altă familie din Călăraşi – alţi trei copii luaţi de la părinţi. Mama i-a lăsat şi şi-a întemeiat altă familie, iar tatăl pentru educaţie cu pumnul riscă să-şi piardă copiii. Procedura de decădere din drepturi a fost deja iniţiată, însă nu se ştie cât timp va dura. Până atunci, asistenţii încearcă să identifice dacă aceştia pot rămâne în grija rudelor. Potrivit asistenţilor, în ambele cazuri, părinţii erau consumatori înrăiți de alcool.

Dovezile care tărăgănează soluţia

Altă zonă a RM – aceeaşi problemă. În satul Glinjeni din raionul Făleşti, trei fete sunt îngrijite de asistenţii sociali, în cadrul Centrului comunitar de asistenţă socială „Nufărul alb” din localitate. Fetele nu mai stau acasă, pentru că mediul este unul dăunător pentru sănătatea, dar şi pentru dezvoltarea lor ulterioară / părinţii sunt dependenţi de alcool, sunt violenţi, lipsesc zile întregi de acasă. Deşi sunt deja mari, 13, 15 şi, respectiv, 16 ani, asistenţii sociali din Glinjeni au aflat abia anul trecut de ele, atunci când poliţistul de sector le-a adus la centru. „Noi încercăm să facem ce ne stă în puteri ca să îndepărtăm copiii de mediul violent. Din păcate, procedura este una foarte anevoioasă. Mai întâi am încercat să lucrăm cu părinţii pentru a identifica soluţiile posibile pentru ca acești copii să nu fie separaţi, ci să rămână lângă părinţi. Însă nu a fost posibil, întrucât aceştia încă dau dovadă de iresponsabilitate şi nu realizează că-şi pot pierde copiii”, povesteşte asistenta socială. Şi asistenţii de aici spun că le este foarte greu să adune dovezile care sunt necesare instanţei în cazul decăderii din drepturi a părinţilor. Şi aceasta pentru că instituţiile – spitalele, poliţia de sector nu ştiu care este situaţia reală a oamenilor din localitate. „Ca să putem demonstra că părinţii sunt alcoolici, ne trebuie date de la poliţie şi spital. Acolo însă nici nu figurează numele lor”.

Uneori se exagerează cu decăderea din drepturi

Autorităţile, într-adevăr, nu se grăbesc să purceadă la procedura de decădere a părinţilor iresponsabili din drepturi. Motive sunt multe – nu se ştie ce soartă va avea acel copil după ce va rămâne oficial orfan, procedura de adopţie este şi ea foarte complicată, cu atât mai mult că puţini copii din RM au statut de adopţie. Şi apoi, specialiştii încearcă să „reeduce” părinţii pentru a nu dezbina familia. „În anumite situaţii se exagerează cu decăderea din drepturi. În RM au fost practici când părinţii au fost decăzuţi din drepturi când aceştia erau plecaţi peste hotare, când mama nu comunica suficient cu copilul, când nu participa suficient la educarea lui. Astfel, cu un număr redus de probe au fost decăzuţi din drepturi mai mulţi părinţi. Respectiv, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a realizat mai multe activităţi cu autorităţile tutelare, ca de la raion să se explice clar care sunt circumstanţele pentru care este necesară înaintarea în instanţă a cererii de decădere din drepturi”, explică Viorica Dumbrăveanu, şefă a Direcţiei protecţia drepturilor familiei şi copilului din cadrul MMPSF. Specialista spune că este nevoie de o evaluare complexă a acestor circumstanţe – ataşamentul părinte-copil şi viceversa, relaţiile copil-părinte, cum este caracterizat părintele în comunitate, cât de mult şi-a ajutat copilul, dar şi ce posibilităţi financiare a avut. „Dacă un părinte este sărac, dacă mama este condamnată, sau tatălui i s-a aplicat o sancţiune administrativă, acesta nu constituie un temei pentru decădere din drepturi. MMPSF urmăreşte să consolideze la nivel comunitar echipa formată din mai multe structuri – cel educaţional, cel medical, cel social, care este în proximitatea familiei şi care are rolul de a educa părintele atât din mediul rural, cât şi urban”.

Viorica Dumbrăveanu menţionează că atunci când părinţilor li se explică care sunt consecinţele decăderii din drepturi, mulţi îşi schimbă comportamentul şi mai cer o şansă, alţii rămân reci. Dar dacă îşi vor dori vreodată copiii înapoi, să recapeți drepturile asupra lor se dovedeşte a fi mult mai dificil decât a le pierde.

50% din mame şi 33% din taţi consideră că educaţia cu bătaie e „ruptă din rai”. Totodată, 456 de copii au rămas în acest an fără părinţi, după procedura de decădere din drepturi. În 2010 numărul copiilor cu părinţii decăzuţi din drepturi a constituit 453, iar în 2009- 390 de copii au rămas „orfani”, după ce judecata a decis ca părinţii să nu mai aibă niciun drept asupra lor. Statistica însă este una generală, motivele decăderii din drepturi fiind multiple şi complexe, astfel că nu se ştie exact câţi copii au rămas fără părinţi pentru că aceştia erau violenţi.