Un curriculum, două curriculumuri și mai multe curricula

În limba latină curriculum are mai multe semnificații, printre care figurează alergare, cursă, parcurgere, drum, scurtă privire, iar verbul respectiv, currere, înseamnă a alerga, a se grăbi, a parcurge. Limbile moderne actuale au preluat ideea de parcurgere, drum, scurtă privire, precum și sintagma curriculum vitae (cu sensul de Biografie scurtă, cuprinzând toate indicațiile privitoare la starea civilă, la situația unui candidat etc.), această denumire având și o abreviere curentă, CV (pronunțată „sivi”).

Și dacă în ceea ce privește CV-ul lucrurile sunt cât de cât clare, denumirea curriculum din domeniul didactic apare adeseori cu forme greșite, generate de o interpretare eronată a ortografiei acestui cuvânt. Latinescul curriculum este forma de singular, iar curricula este pluralul acestui substantiv, ca și în cazul altui cuvânt latin, verbum sg. – verba pl. din cunoscutul dicton Verba volant, scripta manent – Vorbele zboară, scrisul rămâne.

Mulți însă consideră că forma curricula este la singular, ca și casa, masa, făcând o analogie eronată cu formele articulate de singular ale substantivelor feminine din limba română. Tot prin această falsă analogie a apărut și „un plural din plural” – ”curricule”, ca și case, mese, căci este mai ușor să spunem greșit ”două curicule”, decât să zicem corect, dar neobișnuit pentru noi două curricula.

Pentru a împăca obișnuința cu gramatica, ar trebui folosită o altă formă de plural al lui curriculum, cea cu sufixul românesc – curriculumuri, prin analogie cu podiumuri, referendumuri ș.a. E drept că acestea – curriculumuri, curriculumurile, curriculumurilor – nu sunt prea ușor de pronunțat, însă ne putem consola cu faptul că totuși în comunicare prevalează singularul – curriculum. Important este să nu ne lăsăm ademeniți de inexistele ”curriculă” și ”curricule”, care, deși sunt greșit ticluite, apar cu duiumul în textele referitoare la sistemul educațional: „o curriculă de nouă generație” (corect: un curriculum), „curricule naționale” (corect: curriculumuri sau curricula naționale); „noile curricule pe specialități” (corect: noile curriculumuri).
Prin urmare, într-o exprimare corectă și îngrijită se vor folosi curriculum pentru singular și curricula sau curriculumuri pentru plural, evitându-se formele inadecvate „curriculă” și „curricule”.