Ilie Josu, acum în vârstă de 72 de ani, a ales să se refugieze în Republica Moldova în căutarea rudelor rămase aici, dar și a liniștii la bătrânețe.
Ilie Josu a s-a născut la București, în 1943, iar la un an de la naștere, familia sa s-a mutat în Basarabia, în localitatea Molești, astăzi în raionul Ialoveni. Nu își amintește exact anul, dar știe că în perioada celui de-al doilea Război Mondial au fost deportați în orașul Donețk, unde tatăl său a fost obligat să muncească la o mină de extragere a cărbunelui. Acolo și-a petrecut copilăria, a mers la școală și a învățat limba rusă, dar își mai amintește și câteva cuvinte în limba română.
”În limba română pot să număr….. unu, doi, trei, țin minte din copilărie. Mai știu: bună dimineața, bună seara”, ne-a declarat Ilie Josu.
Războiul din estul Ucrainei, adică și în orașul în care locuia, l-a forțat să se refugieze. Soția și copiii i-au decedat, astfel că s-a gândit să vină în Republica Moldova, unde spera să își găsească rudele. Evacuarea sa și altor locuitori ai Donețkului a avut loc pe 28 decembrie 2014.
”Nu am avut de ales, pe timp de război a trebuit să fugim de primejdie. Ne-au anunțat că trebuie să lăsăm toate lucrurile în apartamente și să ieșim afară. Am crezut la început că o să ne împuște acolo, dar am văzut că ne așteptau mai multe autobuze în care am urcat cu toții. Am venit în Moldova pentru că am vrut să îmi găsesc rudele. Mi-au spus că mai sunt rude de-ale mele prin România și Republica Moldova”, povestește Ilie Josu.
Chiar dacă și-a petrecut toată viața în Ucraina, Ilie Josu se consideră român-moldovean, iar dovadă sunt actele pe care le poartă în buzunar, fiind printre puținele lucruri pe care a reușit să le ia cu el din Donețk.
”Eu mă consider și român, și moldovean. Nu pot să fiu rus sau ucrainean, pentru că părinții mi-au spus că m-am născut în România. Iată, pașaportul. Vedeți, am și foarfeca la mine. Asta am reușit să iau cu mine: pașaportul și hainele pe care le vedeți pe mine”, ne-a spus Ilie Josu.
Bătrânul locuiește acum la un nepot, în Trușeni lângă Chișinău, și are statut de refugiat în Republica Moldova. Speră ca luptele în orașul său să înceteze, iar Donețkul și Luganskul să rămână parte a Ucrainei. Până atunci, caută o cale astfel încât să îi poată fi transferată pensia în Republica Moldova, ca să aibă din ce să trăiască, și așteaptă să se facă pace.
Sursa: radiochisinau.md
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
