– În primul rând, felicitări cu lansarea primului volum de poezii. Cine te-a ajutat şi încurajat în lansarea acestuia?
– Norocul meu a fost să cunosc oameni experimentaţi în acest domeniu, cu o viaţă trăită în lumea poeziei. Este vorba de poeta Lidia Ungureanu şi fiica regretatului poet Victor Teleucă, doamna Mariana Gabura, care mi-au insuflat ideea de a scrie o carte şi de a o lansa pe măsura unui tânăr poet în devenire. Le sunt recunoscător pentru sfaturile şi poveţele primite, un mare mulţumesc şi sănătate la limita infinitului.
– Analizând poeziile tale, am observat că te axezi mai mult pe tema dragostei şi a părinţilor. De ce ai ales anume aceste subiecte?
– Paulo Coelho spunea că „dragostea este primul lucru capabil să schimbe total viaţa unei persoane de la o clipă la alta”. Posibil că mă număr printre acele fiinţe, pentru care sentimentul dragostei este un combustibil valoros, ce-mi oferă aripi pentru a zbura până la templul fericirii. Părinţilor mei le port gratitudine pentru faptul că mi-au oferit şansa de a vedea lumina zilei. Am ales să infiltrez în poezie aceste tematici, pentru ca, în schimb, să produc o creaţie sensibilă pentru cititor.
– Ce semnifică pentru tine titlul „Aripi pentru suflet”?
– Titlul ,,Aripi pentru suflet” semnifică poezia care, odată citită și transpusă prin vasele sangvine, ajunge direct la suflet, apoi se preface în aripi albe de înger cu ajutorul căreia, sufletul uman poate să zboare în orice direcţie posibilă şi imposibilă, poate să treacă de hotarele trecutului, să răscolească amintirile ascunse în sertarele de fier. „Aripi pentru suflet” mai înseamnă putere, temeritate şi emotivitate impresionabilă.
– Preconizezi, pe viitor, lansarea unui nou volum de poezii?
– Trăiesc după principiul „orice secundă poate fi ultima”, de aceea trebuie să faci azi ce poţi mai bine, ca să nu mori având o viaţă ratată în spate. Planific să lansez, cât mai curând posibil, o publicaţie de epigrame, pentru toate vârstele, cu scopul de a amuza feţele triste şi bătute de soartă, dar mai am şi alte planuri, cum ar fi să public un ciclu de poezii pentru copii.
– Cine este poetul tău preferat şi care serveşte drept exemplu pentru tine?
– Mulţi poeţi îmi sunt dragi, dar totuşi cel mai apropiat rămâne a fi regretatul poet Eugen Cioclea, supranumit ,,cel mai trist poet al Europei”. Opera sa, denotă atâta dăruire de sine, atâta curaj şi metaforă, încât odată citită se întipăreşte şi rămâne să vibreze pentru mult timp înainte.
– Cu cine dintre marii poeţi ai lumii te-ai fi comparat?
– Sunt prea tânăr ca să mă pun pe-acelaşi cântar cu cineva şi să trag o comparaţie. Dacă aş fi avut o amplă experienţă în spate, cu numeroase cărţi publicate, titluri onorifice, ani întregi de muncă silnică, atunci probabil aş fi găsit vreo comparaţie, dar aşa, dintr-un ocean întreg de apă, sunt doar o picătură.
– Cum se face că ai început a scrie la o vârstă atât de fragedă, când mulţi adolescenţi de vârsta ta demult au uitat de literatură?
– Scriu de când am învăţat să scriu și să citesc. Viaţa e prea scurtă încât să aşteptăm apocalipsa lumii sau vârsta „bătrâneţii” ca să realizăm ceva. Vorba ceea: „Ce n-ai reuşit să faci la timp, nu mai faci niciodată”. Acum, cât sunt tânăr, încerc să mă manifest cum pot mai bine.
– Crezi că poezia are viitor în Moldova?
– Pot să aduc doar un simplu exemplu, Islanda, care are o populaţie de 300 mii de locuitori, este ţara unde 2 din 10 oameni sunt poeţi şi unde poezia este cea mai căutată. De ce n-am fi şi noi ca islandezii? De ce n-am iubi poezia? Cred în deşteptarea naţiunii și a acestei ţări.
– Te vezi poet și peste zece ani?
– Nu-mi pot prezice viitorul. Însă, atâta timp cât respir, observ, aud, atâta timp am să continui să interacţionez cu poezia. Ce-o fi peste 10 ani, urmează de aflat.
Mihai Vârlan,
stagiar
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
