Maestrul a murit cu o mare tristețe. Visul nostru cel mare, însuși GRAAL-ul nostru, declinarea verbului A FI nu a fost realizată. S-a dus la Domnul fără a se face Unirea și asta a fost marea mâhnire, transmisă de pe patul de la Spitalul Colțea din București.
Titlul de ticălosul anului, pe care maestrul Ungureanu, în februarie 2016, a dat-o lui Dodon a fost cât se poate de veridic. Bufonul cocoțat în postul de prezident al R. Moldova a refuzat categoric să declare o zi de doliu național pentru omul de cultură Ion Ungureanu tocmai pentru că acesta înseamnă și unionism și valori naționale reale, nu cele inventate de către Stalin. La fel va proceda și cu maestrul Doga, când clipa lui va veni (sperăm cât mai târziu). Asta este valoarea umană a lui Dodon, și nu ai decât să te miri și să spui că, de fapt, el poate candida la titlul de ticălosul secolului.
La fel de ticăloși sunt cei care nu îl vroiau pe maestrul Ungureanu în componența Sfatului Țării 2, pe motiv că acesta este bătrân și că nu mai contează valoarea lui. Pentru noi a contat, iar o voce precum cea a maestrului a stat în gât multora. Ulterior, i-am văzut pe mulți dintre acei membri ademeniți de Plahotniuc, cumpărați pe niște copeici și nefăcând nimic. Un an a trecut, fără o acțiune reală, tocmai pentru că Plahotniuc nu a vrut să îi și finanțeze, doar să-i aibă în buzunar. Iată că mulți dintre colegii de generație ai maestrului nu s-au ridicat la înălțimea morală a sa.
Și mai ticăloși sunt cei care titrau fix acum un an „Ion Ungureanu şi unionismul găunos”, când maestrul ne-a luat apărarea la eliminarea din piața protestatarilor a steagurilor noastre tricolore pe care scria UNIRE. Aparent, nu asta e calea pentru Republica Moldova, nu geopolitica, nu dorințele generației independente. Așa au considerat și unii competitori electorali și au pierdut. Iar pierderea lor ne afectează și pe noi azi, când trebuie să îl suportăm pe Dodon ca președinte al R. Moldova.
Oamenii noștri, în general, sunt slugi, iar valoarea maestrului Ungureanu e că, deși era un om înalt, nu s-a aplecat. A rămas până la capăt adept crezului său, găunos sau sănătos, cum o fi. Iar lupta pentru valori și principii este cea mai importantă dintre luptele pe care le avem în viață. Tăria noastră, ca mișcare, este dată de tăria principiilor noastre.
Nu-s vinovat c-am îndârjit şacalii
când am răcnit cu sufletul durut,
că nu dau un Ceahlău pe toţi Uralii
şi că urăsc hotarul de la Prut.
(Andrei Ciurunga, poet basarabean)
În aceste zile, în toate orașele din România au loc proteste uriașe. Manifestațiile sunt, în mod real, pentru schimbări de legi fără foarte mari efecte juridice. Însă cedarea unui pas în direcția luptei cu corupția va duce imediat și la alți pași, iar poporul este forța motrice a schimbării. Din acest punct de vedere, eu sunt mândru că fac parte din această generație, care nu e gata să cedeze și luptă pentru ce-i al ei. De asemenea, este un fapt real că justiția a funcționat, în ultimii ani, uneori arbitrar. Însă, a funcționat, ceea ce în R. Moldova nu se întâmplă!
Iar poporul nu a avut nevoie în fruntea lui de platforme și de lideri, care să aprecieze cât de găunos sau nu este un alt curent de opinie. Oamenii au ieșit în piață pentru valorile în care cred ei și pentru a nu pierde realizările din prezent. De aceea, în România noi nu îl vom avea niciodată pe unul ca Dodon președinte și nici vreun echivalent al lui Plahotniuc la manete.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
