Unirea îi sperie şi astăzi pe ruşi. Trei mituri demontate ale propagandei Moscovei despre 28 iunie 1940

Războiul nu mai este în istorie, este în prezent, iar ultimatumurile se rostesc din nou în estul Europei. Nu mai este vizată România, însă Ucraina este cea atacată de principala moştenitoare a imperiului sovietic, Federaţia Rusă. Proverbul românesc „lupul îşi schimbă părul, însă năravul – ba”, ilustrează cel mai bine situaţia în care ne aflăm de la Marea Neagră.

Aşadar, dacă ne ancorăm în istorie, România este una dintre ţările care cunoaşte cel mai bine ce înseamnă agresiunea sau ocupaţia rusă, iar 28 iunie 1940 este consemnată drept o zi neagră în cronologia ţării.

În seara zilei de 26 iunie 1940, România primeşte o nota ultimativă prin care Uniunea Sovietică solicita cedarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei. În timp ce sovieticii au refuzat orice tentativă de negocieri, a doua zi la Bucureşti s-a decis acceptarea ultimatumului şi iniţierea evacuării din Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa.

Mai târziu avea să aflăm că raptul teritorial din 28 iunie 1940 punea în practică prevederile Protocolului adiţional secret al Pactului Ribbentrop-Molotov, prin care Hitler şi Stalin îşi împărţeau Europa în zone de influenţă şi pe care Rusia îl vrea şters din istorie.

• 28 IUNIE 1940 ESTE ZIUA „ELIBERĂRII”, NU A OCUPAŢIEI RUSE

În 1918, după prăbuşirea imperiilor rus şi austro-ungar, atât Basarabia cât şi Bucovina s-au unit cu Regatul României, în conformitate cu votul parlamentelor locale. Actele Marii Uniri, precum şi graniţele României au obţinut recunoaşterea definitivă prin Tratatul de la Trianon, la 4 iunie 1920. Apărută mai târziu în 1922 şi cu aceleaşi metehne imperialiste, Uniunea Sovietică nu a recunoscut România în graniţele sale stabilite în 1918. Odată cu începerea celui de-al Doilea Război Mondial prin invazia Poloniei şi în baza înţelegerii dintre Hitler şi Stalin, sovieticii au înaintat ultimatumuri de evacuare a Basarabiei, a Nordului Bucovinei şi a ţinutului Herţa pe 26 şi 27 iunie 1940 (ultimele două teritorii nefiind parte a protocolului secret din 23 august 1939).

Cele prezentate mai sus sunt fapte istorice consemnate, însă conform propagandei ruse ziua de 28 iunie ar trebui să fie considerată drept ziua „eliberării”. Istoria falsificată la Moscova spune că „în 1918, a avut loc un act de ocupaţie militară, anexarea forţată a Basarabiei de către România regală”, se evocă în publicaţia Vedomosti.md. Prin urmare, pe 28 iunie, Republica Moldova ar trebui „să sărbătorească eliberarea regiunii de expansiunea românească”, fiindcă „în această zi a anului 1940, unităţi ale Armatei Roşii au intrat pe teritoriul Basarabiei şi Bucovinei de Nord, care au fost ocupate de România regală timp de mai bine de 22 de ani”, scrie în EurAsia Daily.

Reamintim că în data de 27 martie 1918, Sfatul Ţării, organul suprem de conducere de peste Prut ales în octombrie 1917, s-a întrunit în şedinţă solemnă la Chişinău pentru a vota unirea Basarabiei cu România, fiind prima provincie românească care a cerut să revină la patria mamă. Teritoriul dintre Nistru şi Prut s-a aflat timp de peste un secol (de la 1812) sub ocupaţia Imperiului Rus, după semnarea tratatului de pace de la Bucureşti în urma războiului ruso-turc izbucnit în 1806.

• DATORITĂ URSS A RENĂSCUT STATALITATEA MOLDOVENEASCĂ

Imediat după anexare, guvernul sovietic a dezmembrat Basarabia în trei părţi pentru a pune bazele planului de deznaţionalizare a etnicilor români. Partea centrală a fost denumită Republica Sovietică Socialistă Moldovenească şi i-au fost alăturate 4.100 kmp de teritoriu de pe malul stâng al Nistrului, iar sudul Basarabiei (de la Marea Neagră) şi partea de nord a acesteia, împreuna cu nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, şi restul din fosta republica autonomă înfiinţată peste Nistru în 1924, au fost atribuite Ucrainei.

Aşadar, „prin eliberarea Basarabiei de sub ocupaţia română a fost posibilă realizarea ideii de renaştere a statalităţii moldoveneşti, iar poporul republicii s-a simţit ca o adevărată naţiune unică – cu propriile tradiţii, identitate şi istorie. Visul de reunificare a locuitorilor de pe ambele maluri ale Nistrului s-a împlinit”, se expune într-un articol din EurAsia Daily.

Această naraţiune falsă privind identitatea diferenţiată a românilor moldoveni faţă de locuitorii celorlalte provincii româneşti dublată de specificul teritorial al moldovenilor dintre Prut şi chiar dincolo de Nistru a constituit punctul central al strategiei sovietice de deromânizare şi respectiv, de rusificare (sovietizare) a basarabenilor.

• URSS A ADUS UN GRAD MARE DE ŞCOLARIZARE

În cadrul României Mari s-a constat că Basarabia este regiunea cel mai puţin alfabetizată şi şcolarizată (cu un coeficient de analfabetism de 62% în 1930). Impunerea obligativităţii studiilor primare în 1921 pentru toţi copiii de vârstă şcolară a redus gradul de analfabetism din provincie, însă în mediul rural s-a menţinut un absenteism şcolar ridicat. Odată cu venirea sovieticilor, procesul de şcolarizare a continuat, însă scopul acestuia a fost de rusificare. Ruşii au transformat analfabetismul din Basarabia într-o oportunitate pentru deznaţionalizare şi formarea „omului nou sovietic”.

În articolele de propagandă rusă se enumeră următoarele date: „Până în 1941, în republică erau 1896 de şcoli, în 70% dintre ele predarea se făcea în limba moldovenească. Deja în 1940 au fost publicate în republică 1,5 milioane de cărţi cu 138 de titluri, dintre care circa 1,2 milioane în limba moldovenească; Au fost publicate 56 de ziare, trei reviste, al căror tiraj unic a depăşit 205 mii de exemplare”. Între timp se trecuse de la alfabetul latinizat la cel rus, iar în toate şcolile din Basarabia s-a trecut la învăţarea obligatorie a limbii şi literaturii ruse. Toate aceste cifre redau mai degrabă impacientarea cu care Stalin dorea dezrădăcinarea şi transformarea identitară a românilor din Basarabia în „moldoveni sovietici”.

Pe alocuri narativul educaţiei sovietice se mai iveşte în publicaţiile menite să manipuleze opinia publică de la Chişinău, precum se redă într-un editorial din Komsomoliskaia Pravda semnat de Natalia Isaeva, „sub sovietici, moldovenii au primit studii superioare, iar sub români păşteau oile”. În realitate, expresia „şcoală la români” avea să se perpetueze în memoria publică încă mult timp în vremea URSS, ca simbol al percepţiei clare a populaţiei în ceea ce priveşte şansa la educaţie – şi calitatea acesteia – oferită de statutul român populaţiei basarabene.

În aceeaşi ordine de idei, propaganda rusă se perpetuă prin mitul „jandarmului român” sau narativele legate de gradul de inferioritate cu care au fost priviţi basarabenii în timpul administraţiei româneşti. De asemenea, grandoarea lumii (ruse) sovietice este incomparabilă cu fragilitatea şi neputinţa unui stat român de a-şi proteja oamenii.

RUŞII ÎNCĂ SE TEM DE UNIRE

Toate aceste interpretări false ale istoriei şi mituri propagandistice s-au regăsit de-a lungul timpului în discursurile oficialilor de la Kremlin la adresa României şi Republicii Moldova. Ne amintim de reacţia Ambasadei Ruse de la Bucureşti de ziua anexării Basarabiei şi Bucovinei de Nord, care, potrivit acesteia, trupele sovietice ar fi fost întâmpinate de populaţia locală cu „bucurie şi chiar exultare”.

În contextul în care Ucraina şi Republica Moldova au devenit ţări candidate la aderarea la UE, fostul preşedinte rus Dmitri Medvedev a avertizat că liderii de la Bucureşti doresc refacerea României Mari. „Prima şedinţă comună din istorie a parlamentelor moldovean şi român s-a încheiat cu deputaţii dansând şi ţinându-se de mână. Arăta foarte amuzant. Dar consecinţele pot fi mult mai puţin amuzante”, redă într-o postare pe telegram oficialul rus.

Medvedev consideră că oficialii de la Bucureşti, instigaţi de „integratorii” de la Bruxelles, „nu pot fi deranjaţi de ideea recreării proiectului României Mari îngropat de Armata Roşie în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei”.

Dacă totul a fost aşa de frumos cu ocupaţia sovietică, dacă basarabenii au avut atâtea beneficii şi privilegii, dacă totul e aşa cum spune propaganda Kremlinului, cum se face că şi astăzi, la atâtea decenii de la evenimentele de atunci, teama cea mai mare a Rusiei este tot… Unirea cu România?!

https://t.me/medvedev_telegram/122

Articol de Cristina Melnic, cercetător asociat la Centrul de Studii sino-ruse (CSSR) din cadrul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române (ISPRI).