Vizita a fost, metaforic vorbind, acea hârtie de turnesol care ne-a ajutat să vedem fața adevărată a acestora. Trebuie să recunoaștem că tabloul e dezolant. Actuala guvernare are cu mult mai mulți oponenți decât am crezut. E un semnal de alarmă nu numai pentru guvernanți, ci și pentru acea parte a societății care își leagă speranțele de viitor de Europa. Egoismul politic al partidelor, susținut direct și indirect de un detașament de analiști politici și ziariști, partizani ai Moscovei, poate să pună cruce pe vectorul proeuropean al R. Moldova.
Când e vorba despre o asemenea vizită, interesele de partid, grup, clan și gașcă nu ar trebui să mai conteze, în prim-plan trebuie să apară ideea solidarității politice în numele interesului național. Oricât de mult nu l-ar agrea pe premierul Filat, unii politicieni, inclusiv din Alianță, analiști politici, jurnaliști și bloggeri, trebuie să recunoaștem că înaltul funcționar european a venit la Chișinău nu de dragul ochilor frumoși ai lui Filat; în condițiile în care Moscova devine tot mai agresivă în relațiile cu Chișinăul, Moldova nu are alt aliat serios și credibil decât UE. Cei care se declară partizani ai statalității și independenței R. Moldova, dar au condamnat sau au luat în bășcălie vizita lui Barroso, și-au scos măștile, i-am văzut în toată „splendoarea” urâțeniei lor politice. Aceștia urăsc Alianța „criminală”, dar mai tare urăsc Moldova. Spiritul de opoziție nu trebuie să ne întunece rațiunea și să încurcăm prioritățile.
Bineînțeles, Filat are o caligrafie politică uneori enervantă, e egoist, dar nu e mai egoist și mai enervant decât alții care doar cobesc, fac „opoziție”, dar în realitate s-au specializat în lupta cu Filat. Bineînțeles, nu toate sunt bune și frumoase în democrația moldoveană.
Bineînțeles, putem contesta actuala guvernare care nu poate scăpa de unele ticuri neocomuniste. Bineînțeles, există mult spectacol, populism și demagogie în acțiunile guvernării, inclusiv în cele ale lui Filat. Dar mai există și altceva: Filat acționează, el face politică, în timp ce alții doar comentează această politică. E o mare diferență. Oricum ai suci-o, dar e dovada unei sminteli să declari că vizitele la Chișinău ale vicepreședintelui american Biden, cancelarului german Merkel și preşedintelui CE, Barroso, au fost cumpărate „cu iaurt și gogoșele”, așa cum am citit pe un blog.
Moldova trăiește azi unul dintre cele mai responsabile momente istorice. Bătălia pentru independență nu s-a terminat. Independența noastră și mișcarea noastră spre Europa se ciocnesc de trei bariere: Rusia, Transnistria și mentalitatea unei bune părți a societății moldovene. Trebuie să ai curaj politic ca să înfrunți aceste bariere. Dacă R. Moldova e afectată grav de asemenea procese ca albanizarea și somalizarea, precum declară unii, vizita lui Barroso a impulsionat alt proces – cel de europenizare a R. Moldova. Dacă suntem patrioți ai acestei țări și ne deranjează albanizarea și somalizarea, de ce nu salutăm și nu sprijinim procesul de europenizare?
Eu cred că vizita lui Barroso la Chișinău a fost cu adevărat una istorică. După această vizită, guvernarea și, în primul rând, Filat și colegii lui de Alianță nu mai au spațiu de manevră – ori se solidarizează în jurul unui scop comun, taie în carne vie – chiar în propria lor carne! – fac reforme și declară război corupției, ori pleacă huiduiți de la guvernare în ritmul marșului funebru cântat la căpătâiul unei povești de succes de către gorniștii lui Putin.
