Cu acest prilej, sâmbătă, 24 septembrie, va avea loc inaugurarea primului monument ecleziastic, una dintre cele mai vechi şi cele mai înalte biserici de lemn din ţară, salvată de la distrugere. Evenimentul se desfăşoară sub egida Ministerului Culturii, Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi a Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală.
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fost ctitorită de răzeşii din Hirişeni în anul 1642 la mănăstirea Hârjăuca. În anul 1821, ea a fost transferată pe teritoriul satului Hirişeni, raionul Teleneşti, unde a servit locuitorilor până în anul 1928, atunci când comunitatea şi-a construit o altă biserică, de zid. Cea de lemn servea ca paraclis de cimitir. După 18 ani de tratative, timp în care biserica a stat 12 ani fără acoperiş, conducerea muzeului a reuşit să convingă comunitatea locală privind strămutarea bisericii pe teritoriul Muzeului Satului.
Varvara Buzilă, secretar ştiinţific la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, spune că lucrările de montare a bisericii au durat doi ani. În acelaşi timp, bârnele vechi au fost prelucrate cu materiale speciale pentru ca ele să fie mai durabile. „După principiile de restaurare, este necesar să fie păstrat maximum posibil din materialul vechiului monument. Iar din vechea sa structură de lemn s-au păstrat aproape 75% – pereţii principali şi catapeteasma sau iconostasul. La restaurarea lui s-a lucrat enorm, dar şi la o parte din icoane, unele dintre care vor fi aduse de enoriaşi chiar în ziua sfinţirii. Acoperişul, de exemplu, a fost schimbat în totalitate”, a menţionat Varvara Buzilă, precizând că salvarea bisericii a fost necesară deoarece aceasta este unica de acest fel care a mai rămas în ţară. „Biserica este una foarte reprezentativă pentru tradiţia noastră. De aceea a şi fost atât de important ca noi s-o avem pe teritoriul Muzeului Satului. Stilul ei este moldovenesc, de tip nordic, şi se apropie de tradiţia bisericilor din nordul Moldovei, bucovinene dacă vreţi. Astăzi, nu mai avem o altă biserică de acest tip, atât de înaltă şi bine proporţionată”, spune secretarul ştiinţific, specificând că o biserică asemănătoare a existat şi în raionul Teleneşti, dar care, din păcate, a fost distrusă acum 30 de ani.
Buzilă mai precizează că în Moldova nu există meşteri restauratori, iar echipa care a refăcut obiectivul avea experienţa refacerii bisericii din satul Palanca, raionul Călăraşi. La restaurarea acesteia statul nu a contribuit cu nimic, banii fiind obţinuţi din sponsorizări şi colecte sociale. „Am vrut să demonstrăm că, în această perioadă a crizelor pe care le traversăm – economice, sociale şi identitare -, putem solidariza societatea să se unească în jurul unor asemenea creaţii. Poate că nu putem construi totul din temelie, dar cel puţin trebuie să restaurăm, să salvăm de la distrugere şi să arătăm nişte exemple în acest sens”, este convinsă Varvara Buzilă. Ea crede că, pentru a reveni la normalitate, mai întâi de toate trebuie să reabilităm monumentele trecutului, memoria noastră istorică, dar şi alte valori.
