Pentru a obține profitul maxim, vânzătorii desfac nucile chiar sub privirile potențialilor cumpărători, fără a se rușina că-și înnegresc mâinile sau că pot fi înțepați de cuțitul cu care lucrează.
 
După ce se lasă soarele și afară este mai răcoare, aleea de pe bulevardul Mircea cel Bătrân se transformă într-o mică piață. Pe stradă se vinde brânză, păpușoi fierți, pătrunjel, mărar și legume de sezon. Nu lipsesc din ofertă nucile curățate care se vând acum cu 20-25 de lei paharul mare. De multe ori, oamenii vin să vândă numai nuci, pentru că este mai profitabil. Însă după dorința lor de a face bani, se ascund istorii umane diferite.

Cum să crești 4 copii?

„Porumb dulce, pop corn” se aude prin mulțime. Un roșcovan de vreo 13 ani, zâmbăreț și cu pistrui pe obraji, cunoaște deja regulile comerțului. Ca și anul trecut, vinde împreună cu mama lui porumb, pop corn, nuci și diverse produse de igienă. De data aceasta a venit și tatăl, să-i ajute.

Doamna Olga, mama băiatului, spune că mai are acasă încă doi copii mai mari și altul mai mic. În total, sunt patru copii în casă. „Lucrăm ca să-i pregătim de școală. Cum vă imaginați să fiți cu patru copii în casă. Ce ați putea face cu banii?”, se întreabă femeia.

Familia locuiește în Chișinău cu chirie. „Noi nu suntem de aici. Suntem din raion, de la țară. Am decis ca copiii să învețe aici pentru că sunt alte perspective, este concurență între elevi. Până la urmă, muncim pentru noi, pentru că statul nu a ajutat cu nimic, nu are grijă de noi”, spune doamna Olga.

În afară de comerțul stradal, femeia nu are o altă muncă. Vânzarea porumbului, nucilor și a altor produse îi ajută să-și întrețină familia. „Cum să reușești pe lângă patru copii să mai lucrezi de dimineață până seara? Și să vii acasă și să mai ții piept la toate. Ești ucisă. Dar copiii trebuie educați”, concluzionează vânzătoarea.

Roata de bicicletă

Mai departe de familia de negustori, un băiețel șede pe un scăunel, cu privirea tristă, și mânuiește a lehamite un cuțitaș. În fața lui stă întinsă o pungă cu nuci înjumătățite și întregi, iar buzunarele deschise ale ghiozdanului negru trădează niște lei, mai mulți de unu și de cinci.

Vitalie își așteaptă plictisit tatăl care s-a dus să ducă gunoiul. Întrebat ce vrea să facă cu banii strânși din vânzarea nucilor, copilul a răspuns aproape în șoaptă: „Pentru școală. Sunt într-o clasă mai mare și îmi trebuie mai multe. Trec în clasa a treia”.

Cu toate acestea, băiețelul a spus că își dorește foarte mult o roată de bicicletă. Și bicicleta copilului nu este stricată. „Tata mi-a luat o roată și a pus-o la cărucior pentru că s-a născut un frate, după aceea o soră…”.

Familia lui Vitalie locuiește în Chișinău. Băiatul a zis că merge cu tatăl său cu microbuzul în afara Chișinăului și apoi merg pe jos încă 5 km ca să strângă nuci.

Nu-mi mai trebuie „câșlig de aista”

Doamna Elena din Mingir, raionul Hâncești, are o mână neagră la propriu. Cealaltă mână era acoperită de o mănușă, mai mult pentru protecție. Pe femeie am găsit-o pe alee lângă ceilalți comercianți de nuci curățate.

Avea un batic cu flori aruncat peste picioare. Alături, o geantă e plină cu coji de nuci, puternic mirositoare. „Eu sunt de la țară. Noi avem chiar cote de nuci, livadă de nuci pe două hectare și jumătate. Apoi mai avem într-un loc 33 de ari și acolo tot nuci sunt, pentru că am căutat să punem ceva să nu se stropească, să nu se curețe, ca să fie mai ușor de lucrat. Iată acum mai vindem câte olecuțică că amuș trebuie să le strângem, să plătim oameni. Luăm oameni la lucru că acolo sunt 300 de copaci. Le plătim câte 150 de lei pe zi, îi hrănim, îi cinstim. Anul trecut, am avut prima roadă și am strâns vreo 48 de saci. Dar și anul acesta, parcă nu sunt așa de multe. Sunt cam uscate, mai cad pe jos”, se plânge bătrâna.

Doamna Elena vine la Chișinău cu nuci de câte ori are ocazia, doar ca să facă un ban pe deasupra. „Da’ ce bani pe deasupra?! Că plătești discuitul câte o mie de lei de două ori pe an, benzină, plătești oameni la lucru și la urmă rămâi cu nimic. Chiar deunăzi am fost la fazendă (grădină) acolo unde aveam 33 de ari cu 80 de copăcei. Ne-am dus să-i culegem mai devreme că doi ani în urmă mi i-au furat”, zice bătrânica.

Mătușica din Mingir continuă să povestească că s-a dus la cules nuci împreună cu soțul ei și cu o femeie. „Din 80 de copăcei am strâns 135 de kile. Le-am vândut așa verzi, întregi cu doi lei și jumătate. Am făcut 335 de lei. Dar am mai luat așa o geantă să o vând cu paharul. Ce să-i plătesc femeii celea? Am dat 100 de lei pe benzină și cei 230 de lei rămași i-am împărțit la trei și acum am rămas cu nimic”.

Paharul de nuci îl vinde cu 20 de lei, cu toate că cei din jur îl dau cu 25. „La pahar mai iese câte ceva, dar nu le pot vinde că ne fugărește poliția. Am fost duminica trecută și ne-a fugărit. Au zis că ne pune amendă 3 000 de lei. Dar eu aici fac o sută, două de lei. Mi-e lehamite, nu-mi mai trebuie câșlig (câștig) de aista”, mărturisește femeia de 65 de ani.

„Dar acum am avut altă treabă la Chișinău și ziceam că „fiindcă am venit, nu chiar degeaba cheltuiesc 80 de lei pe drum, hai 200 de lei să mai fac acolo”. Am venit din Mingir cu geanta aceasta plină de nuci, am mai adus o căldare de perje și altă mâncare pentru fetele mele care stau în capitală”, se arată grijulie femeia.

Bani și pentru reparație în casă

Și pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt comerțul înflorește. Mese cu diferite chițibușuri, flori, ochelari, bijuterii hand-made. Un bărbat curăță de zor nuci, iar fiul le vinde. Mai au de isprăvit o jumătate de sac. Mâinile bărbatului sunt mult mai negre, iar fața – arsă de soare. Vitalie, tatăl, spune că vara asta a adus foarte multe nuci, adică vreo 15-20 de saci. „Facem zilnic câte 500-600 de lei. Cu banii cumpărăm de școală, de îmbrăcat, facem în casă reparație”, povestește mândru negustorul.

Aurel stă într-o parte, curios la ceea ce povestește tatăl, dar sfios când este întrebat ce vrea să facă cu banii care-i primește. Departe de a fi timid se dovedește a fi când cineva vine să-i ceară vreo câteva pahare de miez de nucă. Totuși, tatăl îl încurajează. Cel din urmă spune că mai are doi copii acasă.

Domnul Vitalie vine împreună cu fiul său, Aurel, zilnic, din orășelul Vadul lui Vodă cu autobuzul. Nucile le strâng de unde știu doar ei. „Livadă nu avem, dar avem câmpuri neîngrijite, lăsate de oameni, dar cu foarte mulți copaci. Cu acest lucru mă ocup de cinci ani și îmi aduce destui bani, ca să întrețin familia. Acum altceva nu muncesc, dar când pică… mai fac reparații prin apartamente, ceva cu construcția”, spune bărbatul.
După trecerea sezonului, familia asigură continuitate afacerii. „Noi mai strângem pentru iarnă și le vindem uscate. La piață le dăm câteodată cu 100, cu 120 de lei kilogramul. Oamenii le cumpără. Nu ne plângem”, concluzionează bărbatul.