Violeta Motulaite, Ambasadoarea Lituaniei la Chişinău: Pentru a ajunge în Europa, lituanienii nu s-au temut de sacrificii

„De ce Ţările Baltice au reuşit să construiască un stat european modern, iar Moldova – nu, chiar dacă în 1991 am avut aceeaşi linie de pornire?”. Sunteţi de acord cu acest punct de vedere?

– Succesul Lituaniei a fost determinat de unanimitatea voinţei poporului lituanian. Solidaritatea populaţiei şi a majorităţii partidelor politice, chiar şi a celor aflate în opoziţie, a creat o atmosferă de pregătire pentru sacrificiu, pentru a ne atinge scopul suprem – edificarea unui stat independent modern, bazat pe valorile europene. Unanimitatea şi această acceptare a sacrificiului a făcut posibilă iniţierea şi implementarea reformelor, nepopulare şi uneori dureroase. În 2012 vom serba 20 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre Lituania şi Moldova şi va fi o bună şansă pentru politologi, istorici şi analişti să pună în discuţie realizările şi lecţiile învăţate de ţările noastre.

– Cum aţi putea caracteriza Lituania după 20 de ani de la căderea Uniunii Sovietice? Şi-a realizat ţara dvs. toate scopurile sale majore odată cu aderarea la Uniunea Europeană ori 1 mai 2004 a fost doar un început?

– Reformarea ţării a început imediat după redobândirea independenţei Lituaniei, la 11 martie 1990. În pofida blocadei economice instituite de Moscova, Parlamentul şi Guvernul Lituaniei, cu susţinerea populaţiei, a demarat reformele, pentru că doar astfel putea fi consolidată independenţa ţării şi asigurată dezvoltarea ei democratică. Astfel, toate reformele majore, care au vizat modernizarea statului, au fost realizate în perioada asocierii şi ascensiunii spre UE, care a durat mai mult de zece ani. Aderarea propriu-zisă la UE a însemnat sfârşitul primei faze a democratizării şi modernizării Republicii Lituania. Iar faptul că am devenit membri ai UE şi NATO ne-a oferit tuturor un mediu şi – cel mai important – un sentiment de securitate.

– A reuşit UE să răspundă aşteptărilor lituanienilor?

– Bineînţeles că, aşteptările populaţiei fiind extrem de înalte, nu toate au fost realizate. Totuşi, libertatea de mişcare a oamenilor, bunurilor, capitalului şi serviciilor a impulsionat dezvoltarea businessului privat, economia a început să crească rapid. Libertatea de a alege locul de trai sau de studii a format o generaţie care gândeşte liber. Reformarea ţării a fost consolidată de asistenţa financiară şi instructivă din partea UE. Desigur că nu toate reformele au dat rezultate imediate. Unele dintre ele au fost resimţite doar de copiii noştri. E nevoie de generaţii pentru a schimba mentalitatea unei ţări şi a unui popor. Din păcate, multe deziluzii au fost aduse de actuala criză financiară, căci, după doar câţiva ani de deschidere către lume şi o creştere economică rapidă, oamenii au fost nevoiţi să-şi strângă din nou cureaua. Este natural că au apărut nemulţumiri şi dezamăgiri. Iar cele mai vulnerabile pături sociale tânjesc după epoca sovietică, atunci când „statul avea grijă de popor”.

– Să înţelegem că prin aceasta se explică şi nostalgia moldovenilor – mult mai mare, totuşi, cred eu, decât a lituanienilor – după Uniunea Sovietică?

– Da, cred că este vorba de acelaşi fenomen. Singura diferenţă constă, totuşi, în proporţie, numărul moldovenilor care mai sunt nostalgici după epoca sovietică fiind cu mult mai mare decât cel al lituanienilor nostalgici. Este o situaţie determinată de mai mulţi factori – intern, geopolitic, cultural…

– Care este imaginea Moldovei în anul 2011? Care sunt marile noaste probleme? Cine şi ce ar putea să ne ajute? Cineva/ceva din afară sau…noi?

– Ca să creezi imaginea unei ţări este nevoie de ani şi ani de zile. Republica Moldova, timp de peste un deceniu, a fost percepută drept cea mai săracă ţâră din Europa. Recentele decizii ale autorităţilor de la Chişinău de a accelera procesul de reforme în vederea modernizării şi democratizării ţării, pentru a facilita competitivitatea, categoric sunt remarcate şi apreciate în capitalele Uniunii Europene. În ce măsură va fi această impresie fortificată ori slăbită, depinde de succesul reformelor pe care le-aţi demarat.

– Atunci când a devenit membră a UE, Lituania s-a angajat să ajute vecinii Uniunii, inclusiv Moldova. V-a reuşit acest lucru? Şi am reuşit noi să învăţăm „lecţia lituaniană” şi expertiza ţării dvs.? Vă întreb asta pentru că sunt tot mai multe voci care spun că Europa începe să obosească de progresul… lent al Moldovei, chiar dacă suntem consideraţi cei mai buni din Parteneriatul Estic – cei mai buni în comparaţie cu „elevii răi”, însă…

– Lituania a fost întotdeauna un susţinător deschis şi adevărat al năzuinţelor Moldovei de a se apropia de Uniunea Europeană şi noi admirăm sincer progresul real, realizat de ţara dvs. Dovadă şi faptul că, atunci când a vizitat Chişinăul, în iulie 2011, preşedinta Lituaniei, Dalia Grybauskaitė, şi-a exprimat o dată în plus susţinerea neîndoielnică a iniţiativelor Guvernului moldovean în ceea ce priveşte implementarea unor programe ample şi ambiţioase de reformare, orientate spre integrarea europeană a ţării. Totodată, Lituania susţine activ ţările membre ale Parteneriatului Estic, ca acestea să se apropie de UE şi puteţi fi siguri de suportul nostru politic, care va contribui la vizibilitatea Republicii Moldova în instituţiile europene.

– Care au fost cele mai importante activităţi ale Lituaniei în ţara noastră din ultimii ani, în domeniile politic, economic, cultural?

– Acum aproape doi ani, prim-miniştrii Lituaniei şi Moldovei au semnat un acord privind crearea Comisiei bilaterale moldo-lituaniene pentru integrarea europeană. În luna octombrie a acestui an, a doua şedinţă a acestei Comisii a avut loc sub conducerea ministerelor Afacerilor Externe ale ambelor ţări. În aceşti ani, mai mulţi experţi lituanieni au lucrat în Moldova, împărtăşind din experienţa lor în domenii precum agricultura, vama, taxele, dezvoltarea e-guvernării, lucrând în proiecte ale societăţii civile care promovează drepturile omului, presa şi guvernarea locală. O dată la două săptămâni are loc cel puţin o vizită între ţările noastre, care vizează eurointegrarea sau alte proiecte. În perioada 2010-2011 avocaţi lituanieni au participat la mai multe mese rotunde sau seminare împreună cu colegii moldoveni, împărtăşindu-şi experienţa în ceea ce priveşte reformarea justiţiei. În octombrie 2011, a avut loc un Forum despre cooperarea legală dintre Moldova şi Lituania, la el participând jurişti care activează în diverse instituţii de stat şi academice. Este activ şi Centrul pentru Studii de Eurointegrare, creat în comun şi care-şi are reşedinţa la Chişinău, dezvoltând mai multe proiecte anuale.

– În 2011, deţinând preşedinţia OSCE, Lituania a depus eforturi considerabile în încercarea de a găsi o soluţie pentru cea mai mare, poate, problemă a noastră – conflictul transnistrian. Credeţi că e posibilă o rezolvare definitivă? E capabilă Transnitria să devină… moldovenească? Cât de previzibile au fost pentru dvs. ultimele alegeri din regiune?

– Progresul în rezolvarea conflictelor prelungite a fost una dintre priorităţile preşedinţiei lituaniene a OSCE. În cazul Moldovei, activitatea noastră a fost concentrată asupra a două probleme principale: reluarea negocierilor oficiale în formatul "5+2" şi promovarea măsurilor de consolidare a încrederii. La 22 septembrie, la Moscova, participanţii formatului "5+2" au salutat reluarea negocierilor şi au stabilit că acestea vor avea loc la Vilnius, la 30 noiembrie – 1 decembrie. Au fost înregistrate progrese şi în ceea ce priveşte consolidarea încrederii între cele două maluri ale râului Nistru: împreună cu colegii din Germania, preşedinţia Lituaniei a organizat o întâlnire între premierul Vlad Filat şi liderul de la Tiraspol, în oraşul Bad Reichenhall. Acolo, pe lângă multe lucruri discutate, a fost semnat şi regulamentul despre funcţionarea grupurilor de experţi. Chiar dacă conflictul transnistrean are un caracter geopolitic, salut angajamentul Chişinăului de a se apropia semnificativ şi treptat de rezolvarea lui, cu tot suportul juridic şi pregătirea societăţii de pe ambele maluri. Atractivitatea vieţii de pe malul drept ar facilita rezolvarea conflictului. Cât priveşte alegerile, chiar dacă acestea nu sunt recunoscute de comunitatea internaţională, după cum a afirmat şi premierul Republicii Moldova, noi suntem gata să colaborăm cu oricine va conduce Transnistria.

– Europa trece printr-o perioadă destul de dificilă. Cum credeţi că va fi anul 2012 pentru întreaga UE, pentru Lituania şi… pentru Moldova?

– În ciuda dificultăţilor din zona Euro, care afectează ţările noastre, sunt convinsă că vom avea o cooperare intensă între RM şi Lituania. Alegerea şefului statului trebuie să contribuie la efortul privind continuarea reformelor în Moldova. Dar, lipsa unui preşedinte al ţării nu va afecta relaţiile noastre.

– Am avut norocul să vizitez Lituania de câteva ori, în câteva anotimpuri şi nu o dată prietenii mă întreabă cum ar putea să ajungă şi ei acolo… Există proiecte comune culturale sau turistice între ţările noastre?

– Lituania este o ţară deschisă pentru turişti, studenţi şi antreprenori. Şcoli cu un nivel înalt de educare, în special, private, oferă diferite posibilităţi de a studia în Lituania. Valabilitatea cursurilor poate fi verificată pe site-ul http://md.mfa.lt/ (accesând secţiunea „Linkuri utile” sau „Useful Links”). Pentru străinii care au mai fost în Lituania, există scoli speciale, susţinute de Guvernul de la Vilnius. Este, de asemenea, posibil de participat la întruniri ale societăţii civile, la târguri organizate de LITEXPO sau de asociaţii de business, de a participa în competiţii sportive etc. Sau, cel mai simplu, puteţi vizita Lituania ca simplu turist, solicitând viza la Secţia consulară a Ambasadei din Chişinău. Condiţiile pentru aceasta sunt publicate pe pagina electronică a misiunii noastre diplomatice. Vă aşteptăm cu drag!

– Noi vă mulţumim pentru interviu şi vă dorim un an nou cât mai bun!