Vladimir Beșleagă: „Lucinschi a făcut totul ca să se formeze și să se consolideze regimul separatist, să-și facă valuta lor, să-și facă de toate, era cel mai bun prieten cu Smirnov”

Europa Liberă: Dacă ar fi în câteva cuvinte să descrieți cum a fost mandatul primului președinte, Mircea Snegur, ce ați spune?

Vladimir Beșleagă: „Lui i-au revenit datorii multe și cu suveranitatea, independența, războiul de pe Nistru. El a fost cel de la care pornesc toate. Toate ce au urmat după dânsul i se atribuie lui Snegur, pentru că, dacă el ar fi fost un personaj cu caracter puternic și ar fi pus în frunte interesul republicii – așa cum a făcut atunci când s-a votat păstrarea Uniunii Sovietice, în martie ‘91, și Moldova n-a participat –, dacă ar fi fost consecvent să meargă înainte, atunci n-ar fi apărut problemele acestea. El a fost foarte maleabil, pe urmă a fost când l-a debarcat pe Druc, apoi s-a organizat acea mișcare a deputaților agrarieni pentru autodizolvarea parlamentului, după care el a trecut la agrarieni, apoi a dat jos Imnul „Deșteaptă-te, române!”. De la Snegur s-au început toate și el a fost dinainte pregătit, dinainte selectat, că dacă era un altul, care să fie cu principii morale și cu caracter consecvent, nu se producea brambureala asta.”

Europa Liberă: Și cel de-al doilea președinte, Petru Lucinschi, cum a intrat în istorie?

Vladimir Beșleagă: „Petru Lucinschi a fost unul incolor, a fost lipsit de caracter și n-avea nici măcar ceea ce a avut Mircea Snegur. Snegur are merite, Snegur are lucruri mari făcute, pe urmă a cedat, dar Lucinschi în genere a fost o eroare, așa cum am auzit de la cei mai apropiați de-ai lui. El a făcut totul ca să se formeze și să se consolideze regimul separatist, să-și facă valuta lor, să-și facă de toate, era cel mai bun prieten cu Smirnov, cu criminalul acela și cu alții.”

Europa Liberă: Cel de-al treilea președinte, Vladimir Voronin, s-a deosebit de primii doi?

Vladimir Beșleagă: „Voronin a venit din altă parte. Și a venit cu structura și cu faptele lui, a încercat să facă și el ceva și să se distanțeze de factorul extern, pentru că el era cel care se spera că va efectua federalizarea. Și el a avut curajul, dar curajul desigur că n-a fost meritul lui personal, curajul sau presingul, ca să-i zicem așa, a venit de la Occident, a venit de la Statele Unite, pentru că, dacă n-ar fi fost presiunea din afară, el ar fi procedat așa cum a procedat și Lucinschi. Și prin asta, cel puțin prin asta, se deosebește și de Lucinschi, și de Snegur. Voronin a avut două termene de mandat și Moldova a rămas în aceeași situație, nu s-a schimbat nimic.”

Europa Liberă: Cum a intrat în istorie Nicolae Timofti, cel de-al patrulea președinte?

Vladimir Beșleagă: „Nicolae Timofti a intrat în istorie, după cât am aflat și am auzit eu de la analiștii politici de mare clasă ca cel mai bun președinte. Au spus că acesta a fost cel mai drept președinte, că nu s-a băgat încolo, nu s-a băgat dincolo, dar a păzit interesul națiunii și al funcției lui. El a tăcut și a făcut, dar acesta-i un proverb și un banc – „rață mută”. Înaintea lui au fost din ăștia vorbăreți, cum se zice, palavragii și după dânsul – palavragii. Oamenii noștri concep că, dacă este om politic, el trebuie să tune, să fulgere și să bălăbănească, și să bolborosească și tot; el a tăcut și a făcut. Și-a făcut datoria! El a fost singurul care l-a înfruntat pe Putin. Asta nu-i rață mută, nu-i rață mută! Dacă el a avut curajul să-i facă o replică lui Putin într-o anumită situație, atunci, pardon, nu-i rață mută.”

Europa Liberă: Dar în mandatul lui se zice că s-a furat miliardul…

Vladimir Beșleagă: „Un președinte nu poate face totul și eu voi spune care este funcția președintelui. Dacă s-a furat miliardul, pentru asta sunt persoanele responsabile de economie, de guvern, de toate acestea. Doamna Valentina, eu când aud de miliard, zic: acest act sau această diversiune cu miliardul n-a fost decât o perdea de fum care să acopere și să treacă în umbră afacerea celor 20 de miliarde de bani murdari spălați din Rusia pentru activități diversioniste în afara Rusiei și în afara Europei sau în Europa și în Asia. Asta încă este o problemă mare – ce s-a făcut cu miliardul? Eu nu știu dacă el poate să răspundă că pe timpul lui s-a furat miliardul.”

Europa Liberă: Ajungem și la mandatul lui Igor Dodon, care se încheie în toamna acestui an. Ce pagină scrie președinția lui Igor Dodon?

Vladimir Beșleagă: „Președinția lui Igor Dodon a fost una de spectacol, caraghioasă, pentru că primii doi ani, când Plahotniuc tăia și spânzura, el era ca și inexistent. El era suspendat și aici se ascund multe lucruri interesante pe care nu le cunoaștem și nu le știm, pentru că, pe de o parte, cum poți tu să suporți să fii suspendat o dată, de două, de trei, de patru, de cinci ori și să nu trântești căciula în pământ? A răbdat, a răbdat până a venit un moment când au intervenit iarăși forțele din afară și s-a instalat această alianță provizorie Maia Sandu și cu Igor Dodon. Deci, el a fost un fel de figurant, un fel de nu știu ce. Acum vrea să devină președinte a doua oară, ca să facă… Ce o să facă? N-o să facă nimic! N-a făcut până acum, nici de acum încolo n-o să poată face nimic. Pentru că ce este un stat? Un stat trebuie să organizeze starea populației, viața, existența unei populații, unei națiuni. Statul nu vine să dea sau să ia, statul creează condiții pentru ca acest popor să-și organizeze economia. Ei însă nu se sprijină pe faptele lor, ci pe susținerea din exterior. Cine te susține? Te duci la cutare șef de stat vecin sau imperiu, sau fost imperiu, te duci la Bruxelles, te duci la Moscova, te duci iar la Bruxelles, aici trebuie să găsești. Dar aici nu ai din ce face. Și atunci, statul acesta este o fantomă, dar, pe de altă parte, în istoria modernă statul nici nu mai are mare brânză în societate, statul numai să nu încurce. Iată, oamenii acum muncesc, vine o secetă, vine un prăpăd, cum o să fie, ce o să facă, cum o să iasă, pe unde au să scoată cămașa – iată asta este problema. Dar alegerile… Alegerile vin și pleacă, se duc și vine un președinte, vine al doilea, vine al treilea… Nu face președintele. Imaginea lui el și-o caută, uite asta este. Cum a făcut dl Dodon când a venit și a luat un halat cu nu știu ce pe halat și a mers la Bobotează să scoată crucea sau nu știu ce. Imaginea, imaginea – asta-i interesează. Un șef de stat nici nu trebuie să se vadă, nici nu trebuie să existe, așa cum e în țările europene: șeful statului semnează niște documente, niște acte, primește delegații, ambasadori. Aici trebuie să lucreze guvernul, aici trebuie să lucreze economia, aici trebuie să lucreze totul.”

Europa Liberă: Ce miză au alegerile prezidențiale?

Vladimir Beșleagă: „Alegerile prezidențiale au aceeași semnificație dintotdeauna – de luptă a răului cu răul și a ieșirii spre mai rău, pentru că așa este destinul nostru, până nu ajunge cuțitul la os și până nu se dă cu nasul în … nu se trezește lumea. Lumea trebuie să se deștepte odată și odată și să aleagă o cale, pentru că s-a văzut încă de la primul parlament, când reformiștii spuneau: direcția noastră este Europa, direcția noastră este reîntregirea neamului, și au venit alții care au spus: nu, noi trebuie să facem la Răsărit, noi trebuie să mergem încolo. Și a apărut atunci butada care zicea așa: mielul bând suge la două oi – și la unii, și la alții, pe urmă mielul acela a crescut și s-a făcut vițel care vrea să sugă la două oi, ba se uită la Răsărit și așteaptă, ba de la Occident așteaptă. E timpul ca să se trezească oamenii și să opteze, să aleagă odată pentru totdeauna, pentru că așa este omul turmentat, omul beat. Deci, acest electorat este în stadiul caragialesc, ca omul turmentat, nu s-a decis până astăzi.”

Europa Liberă: Ce decide președintele într-un stat ca Republica Moldova? Ce rol are instituția prezidențială?

Vladimir Beșleagă: „Președintele, în virtutea Legii Supreme, a Constituției, este chemat ca să echilibreze forțele adverse sau diferite forțe, pentru că într-o societate democratică, iar la noi, cum se zice, este o democrație elementară, primară, primitivă. Unde s-a mai văzut ca să existe într-un teritoriu atât de mic peste 40 de partide și mișcări? Asta-i debandadă, asta-i de râsul curcilor și nu numai al găinilor. Și președintele are obligațiunea de a domina, de a echilibra, de a dirija, de a îndruma aceste mișcări, nu să susțină o parte sau un partid, cum face actualul președinte, promovează liderismul partidului lui.”

Europa Liberă: Dar într-o societate dezbinată precum cea a Republicii Moldova, o figură politică poate ajunge președintele tuturor cetățenilor?

Vladimir Beșleagă: „Orice președinte poate ajunge președintele tuturor, dacă el are ax moral, în politică axul moral este evitat, este uitat. Singurul moment de revenire la moralitate în politică s-a produs abia în ultimii ani prin atitudinea Maiei Sandu atunci când ea n-a dorit să accepte ajutorul PD-ului corupt și PD-ului oligarhizat. Ea ar fi ajuns președinte, dar ea a spus: „Mărul putred eu nu-l accept”. Iată, este singurul personaj care pledează pentru moralitate și pentru principii morale și ale adevărului, care este Maia Sandu.”

Europa Liberă: În societate se vorbește foarte mult că, dacă nu există o înțelegere între partide, ar trebui să fie identificată o persoană din afara politicului și sprijinită pentru ca să obțină acest mandat de președinte. Dvs. cum credeți, e cu putință acest lucru?

Vladimir Beșleagă: „În fruntea Moldovei nu o să ajungă o persoană din afara politicii niciodată, pentru că conștiința acestui neam acum este politizată în așa măsură și este diversificată și, în virtutea situației demografice și a fracțiunilor sau facțiunilor, cum s-ar zice, a populației cum este aici la noi, electoratul pro-estic este foarte influent și foarte activ, și foarte mobilizat. Și aici este aproape jumătate la jumătate – o parte trage încolo, spre Europa, iar cei rătăciți tind anume spre Răsărit. Aici nu se prevede nimic bun. Cea mai bună salvare este faptul că democrația permite două termene, nu mai mult de două termene.”

integral pe europalibera.org