În jur de o sută cincizeci de invitați, dintre care o treime erau poeți.
Avem și noi festivalurile noastre, însă trebuie să fim atenți la ce oră planificăm lecturile. Nu de puține ori cei invitați formează publicul celor câteva lecturi. Nu poți risca să pui două evenimente în același timp, mai ales în cadrul aceluiași festival.
Ei bine, în micul oraș din sudul Franței, aveau loc cam cinci evenimente în aceeași oră. Să vă dau un exemplu: vineri, 18 iulie, au avut loc 40 de evenimente, dintre care 30 au fost literare. La toate evenimentele a fost prezent un public numeros. Erau oameni în public care veneau din satele și orășelele din jur. Pe când în Chișinău, un oraș cu aproape un milion de locuitori, la un eveniment literar participă mereu aceiași oameni. Și nu mulți.
O lectură se desfășura în felul următor: un moderator, doi poeți – de cele mai multe ori unul din cei doi era din Franța – un actor și un traducător. Poetul străin își citea poemele în limba lui, iar actorul era însărcinat să facă auzită traducerea poemelor. Singura obligație a celor invitați era să fie prezenţi la propriile evenimente. În rest, organizatorii și voluntarii, extrem de atenți, le sugerau poeților cum să își petreacă timpul liber. Pentru cei care voiau să vadă orașul sau zona din jurul orașului exista mereu un voluntar, implicat în organizare, care să îi însoțească.
Singurul „dezavantaj" pentru noi, cei invitați, a fost că nu am avut posibilitatea să asistăm la lecturile tuturor poeților prezenți. Așa că nu aș putea să vă spun câte ceva despre fiecare poet prezent. Dar am putut asista la câteva lecturi și pot spune cu bucurie că am ascultat câțiva poeți extrem de buni. I-aș aminti aici în special pe Stanka Hrastelj, poetă din Slovenia, sau pe Efe Duyan, poetul turc. Dintre poeții francezi aș vrea să îi amintesc pe Angele Paoli – care a și depus o muncă uriașă pentru evidențierea poeticii feminine franceze – și pe Guillaume Decourt, cu care nu doar că ne-am înțeles foarte bine, dar care a avut o priză cu totul specială la public.
O bucurie aparte am avut și pentru că mi-am petrecut acolo o parte din timp cu poeta și traducătoarea Linda Maria Baros, pe care am mai întâlnit-o o singură dată în Chișinău. Dar și pentru că, împreună cu Stanka, am ascultat la propriu vocile Mediteranei.
