„Puteţi lua Timpul, Adevărul, Ziarul de Gardă şi Moldova Suverană, sunt foarte bune”, mă anunţă ea. „Doar patru ziare se editează în Moldova?”, o întreb eu. „Da!”, mi-o taie ea scurt. Văzând că habar nu are ce vinde, insist totuşi: „Şi de ce ar merita să le citesc?”. „Nu ştiu, pentru că Timpul îl recomand la toţi”, mă anunţă ea în timp ce-mi întinde ziarul şi ia cei doi lei, asigurându-mă că alte ziare de limbă română nu mai are. O anunţ că am zărit într-un colţ, ascuns sub alte ziare, o bucăţică din titlul „Jurnal de Chişinău” şi o întreb ce fel de ziar e. „A, da, tot un ziar, am uitat de el!”.
Nu am pretenţia ca tanti de la chioşc să ştie ce scriu ziarele, la fel cum nu am pretenţia şi cred că nici ea – permisiunea să recomande clienţilor un ziar, aş vrea să ştiu, totuşi, de ce unele ziare stau de fiecare dată pe tejghea direct în faţa clienţilor, pe când alte ziare de ani buni sunt ascunse undeva la marginea acesteia, ca o Cenuşăreasă a mediei. Cum ar cumpăra cineva un ziar dacă nici măcar nu-i vede sigla, nemaivorbind de un titlu de pe prima pagină care, de obicei, e subiectul care vinde! În acest caz, cum ai putea să creşti vânzările unui ziar dacă cel care trebuie să te ajute te „îngroapă” din start.
Sursa: apropomagazin.md
