Conflictul s-a încheiat cu anexarea unei jumătăți de Moldovă la Imperiul Țarist. Atunci a apărut numele de Basarabia, care în diferite hărți europene desemna fie Bugeacul, fie teritoriul sudice dintre gurile Dunării și a Bugului. Diplomația rusă a profitat de ambiguitatea numelui ca să se refere la pământurile moldovenești dintre Nistru și Prut și să inducă în eroare curțile mari ale Europei. Din acel moment, de pe 16 mai 1812, moldovenii au mers pe alt drum de dezvoltare, decât frații lor Iași și București. Ei nu au participat la formarea României și a limbii române moderne, ci au fost supuși unui proces îndelungat de rusificare și discriminare față de minorități. Ceea ce reprezintă astăzi R. Moldova cu toate problemele identitare este un efect al raptului din 1812. Așa-zișii patrioți moldoveni fâlfâie cu steagul lui Ștefan cel Mare și invocă trecutul glorios al Moldovei medievale. Și-au ales greșit obiectul de adorație. Eroii lor trebuie să fie țarul Alexandru I și generalul Kutuzov. Altfel, voievodul Ștefan nu ar fi tolerat ca țara lui să fie ruptă în două. În 1812 s-a comis o nedreptate istorică. Reparația ei înseamnă reîntregirea neamului românesc într-un singur stat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
