Aproape că ar suna bine, dacă nu am ști cum stau lucrurile în realitate. În primul rând situația de la primărie e una halucinantă, iar în ceea ce mă privește, rămân la convingerea că lui Chirtoacă dosarul i s-a comandat politic. Dar nu vă faceți griji, întotdeauna se găsește cine să profite în urma situațiilor de acest fel.
Cred că, mai mult decât în oricare an, ziua orașului mă întristează. În Moldova, Chișinăul a reprezentat, mai ales după alegerile prezidențiale, singurul (ultimul) for proeuropean. Când se va ajunge la alegeri anticipate, cred că știți cu toții de unde va veni noul primar.
Probabil că atunci se va schimba și tematica sărbătorilor, vom vedea. Limpede e un lucru, Dodon nu a renunțat niciodată la primărie. Și știe el ce știe. Capitala reprezintă cam o treime din țară. Dacă îi schimbă și ei culoarea, am îngropat orice șansă de europenizare.
Chiar am observat că de o săptămână apare iar fițuica roșie gratuită în cutia mea poștală. Dar nu a fost nevoie să mă întreb ce se întâmplă, legal sau nu, socialiștii știu exact când e timpul să forțeze propaganda și când anume să ne burdușească poșta. Fără să deschid fițuica am știut: e momentul unei noi campanii de cucerire a capitalei.
Cu ce ne alegem noi, locuitorii? Cu nimic. Cu bătălii pe care nu ni le dorim. Cu oferirea unei noi ocazii partidelor să profite de confuzia generală și de neîncrederea tot mai mare a votanților.
S-au făcut de-a lungul anilor multe lucruri bune în capitală, dar pentru gospodarii noștri pare prea puțin. De fiecare dată prea puțin. Sărbătorile vin, se duc, îngreunează traficul, dau de băut, dau bani în stânga și în dreapta, apoi se trece la profit. Pentru că sărbătorile n-ar avea sens dacă nu ar aduce și profit.
Vedem și știm că micul nostru Chișinău nu arată ca metropolele occidentale. Orașul a ars acum câteva secole, a fost bombardat acum câteva decenii, nu ai de unde prezenta vestigiile altor capitale. Arhitectura modestă și micuță poate încânta privirea, dar nu va reuși nicicând să devină o țintă turistică.
Și totuși noi ne iubim orașul. Dar cum am făcut cu toată țara, vom face și cu el: îl vom da pe mâini nepotrivite, apoi vom începe să ne plângem sărăcia, iar din când în când, de câteva ori pe lună ni se vor organiza sărbători și concerte cu Millenium și Grigore Leps.
La câte festivaluri sunt în țara asta, de la cel al bostanului la nenumăratele festivaluri dedicate vinului, cred că mai putem inventa și Festivalul Copacilor din Chișinău. Că tot mai mult mi se pare că au rămas printre puținele atracții ale orașului. Cel puțin pădurile Chișinăului impresionează turiștii mai mult decât vinul tulburel și clădirile micuțe și frumoase.
Îmi declar dragul pentru acești copaci, care pot ascunde pe timp de vară anexele nebune lipite de blocuri de gospodarii noștri, care ne pot oferi umbră în zilele toride și care încă mai fură ochii turiștilor. Când vorbesc cu drag de Chișinău, la ei mă gândesc în primul rând și mă voi strădui să uit de celelalte lucruri, măcar o zi pe an, de hramul orașului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
