În timp ce guvernarea se laudă cu miliarde de euro primite din fonduri europene și granturi internaționale, realitatea din teren e alta: tinerii fug pe capete din Republica Moldova, pentru că țara nu le oferă nici perspective, nici locuri de muncă, nici o minimă motivație să rămână.
Declarațiile oficialilor despre „creștere economică” și „investiții strategice” devin un fond sonor surd în fața realității sociale tot mai dramatice: școli închise, sate goale, tineri care pleacă imediat după liceu sau facultate, fără să privească înapoi.
„De ce pleacă tineretul din țară? Un băiat tânăr, să lucreze în Moldova… Unde să lucreze? Și chiar dacă lucrează, salariul e foarte mic. În Moldova nu există perspective pentru tineri. De aceea toți pleacă.”
Din 2022 până în prezent, Republica Moldova a primit peste 2 miliarde de euro în granturi și asistență nerambursabilă din partea Uniunii Europene, Băncii Mondiale și altor parteneri internaționali. Cu toate acestea:
- niciun program național real de reintegrare a tinerilor pe piața muncii nu funcționează;
- investițiile în educație sunt minime, iar școlile profesionale sunt în prag de colaps;
- antreprenoriatul tinerilor este sufocat de birocrație și lipsa unui sprijin real;
- salariul mediu pentru un absolvent tânăr abia depășește 5000 de lei, insuficient pentru trai decent.
Satul moare, orașul nu adoptă, diaspora explodează
În satele din Moldova, casele rămân goale, școlile se închid din lipsă de elevi, iar primăriile recunosc că nu au nici măcar un tânăr angajat. În orașe, criza locurilor de muncă decente și accesibile pentru absolvenți e dublată de lipsa locuințelor sociale, a transportului civilizat și a oportunităților culturale reale.
Tinerii care pleacă nu o fac „pentru aventură”, ci pentru supraviețuire. O fac pentru că statul nu le oferă nici măcar un minim sens că sunt doriți sau necesari aici.
În timp ce realitatea devine tot mai apăsătoare, guvernarea se ascunde în spatele unor discursuri ambigue despre „planuri de viitor” și „reforme în derulare”. Dar în lipsa unui rezultat concret pentru tinerii care pleacă zilnic din țară, aceste discursuri nu mai impresionează pe nimeni.
Această generație nu cere bani gratis sau pomeni. Cere șansa de a lucra decent, de a învăța acasă, de a-și face un rost în țara în care s-au născut. Dar guvernarea, orbită de granturi și PR, pare că a uitat de ei. Moldova nu se reconstruiește cu cifre în PowerPoint. Se reconstruiește cu oameni care rămân. Și azi, acești oameni tineri aleg să plece. Nu pentru că vor. Ci pentru că nu au încotro.
