Marea „performanţă” cu care se laudă regimul – libertatea de exprimare – riscă să se transforme dintr-o dulce iluzie într-un coşmar adevărat. Nu am crezut vreodată că am să ajung să constat că regimul Voronin, cel comunist, era mai tolerant cu presa incomodă decât actualul regim, cel liberal şi democrat. Da, azi avem mai multă presă, dar e mai controlată, e cu mult mai dependentă de regim, tot mai puţini jurnalişti şi instituţii de presă reuşesc să rămână în afara unei anumite scheme politice, mai mult sau mai puţin discrete. Un zâmbet trist îmi provoacă acea presă care se laudă cu centura de castitate editorială. Editorii de la ziare şi de la televiziuni ştiu bine ce am în vedere. Prin cele mai „discrete” şi iezuite presiuni, regimul actual împinge presa în stradă, metaforic vorbind, să facă trotuarul ca să supravieţuiască. Doriţi argumente? Citiţi ziarele şi urmăriţi „dezbaterile” de la tv! Mai există şi argumente de altă natură. Peste o săptămână, pe data de 14 septembrie, se împlinesc 10 ani de la lansarea TIMPULUI cu care ocazie un fost „amic” (ajuns azi A mare), asistat de o echipă de clănţăi plătiţi, vrea să ne strice sărbătoarea, inclusiv prin îmbrâncirea TIMPULUI în stradă (la modul direct, nu metaforic). E vorba de un alt fel de atac raider. Dar stai liniştită, naţiune: nu ne-a închis gura comunismul, nu ne va închide-o nici turkmenbaşismul (moldovenesc). Prietenii mei ştiu de ce.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
