O analiză atentă a originii Crăciunului ne va ajuta să înţelegem că această sărbătoare are la bază ritualuri religioase păgâne. Potrivit Bibliei, orice formă de închinare dezaprobată de Dumnezeu este o ofensă la adresa lui (Exodul 32:5–7).
Originea obiceiurilor de Crăciun
Sărbătorirea naşterii lui Isus. „Primii creştini nu celebrau naşterea [lui Isus] deoarece considerau că sărbătorirea zilelor de naştere era un obicei păgân.“ (The World Book Encyclopedia)
Ziua de 25 decembrie. Nu există nicio dovadă că Isus s-a născut în această zi. După cât se pare, conducătorii religioşi au ales data de 25 decembrie ca să coincidă cu sărbătorile păgâne care erau ţinute în preajma solstiţiului de iarnă.
Oferirea de daruri şi petrecerile de Crăciun. O enciclopedie afirmă: „Saturnaliile, o sărbătoare romană ţinută la mijlocul lunii decembrie, constituie modelul multor obiceiuri de petrecere cu ocazia Crăciunului. De exemplu, în această sărbătoare îşi au originea petrecerile fastuoase, oferirea de daruri şi aprinderea de lumânări“ (The Encyclopedia Americana). Potrivit unei alte enciclopedii, „orice fel de muncă era întreruptă“ în timpul Saturnaliilor (Encyclopædia Britannica).
Luminile de Crăciun. Potrivit cu The Encyclopedia of Religion, europenii îşi împodobeau locuinţele „cu lumini şi cu arbori sau arbuşti cu frunza veşnic verde“ pentru a sărbători solstiţiul de iarnă şi pentru a alunga spiritele rele.
Vâscul şi laurul. „Druizii (preoţii celţilor) atribuiau vâscului proprietăţi magice. Laurul, o plantă veşnic verde, era venerat întrucât simboliza întoarcerea soarelui.“ (The Encyclopedia Americana)
Pomul de Crăciun. „Cultul arborelui era larg răspândit în rândul europenilor păgâni şi a continuat să fie practicat şi după convertirea lor la creştinism.“ Cultul arborelui s-a păstrat până în zilele noastre prin obiceiul „de a aşeza un pom de Crăciun la intrarea sau în interiorul unei locuinţe în perioada sărbătorilor de iarnă“ (Encyclopædia Britannica).
sursa: jw.org
