În R. Moldova, zilele de odihnă sunt o perioadă de maximă turbulenţă politică. Sâmbătă, la Chişinău, în PMAN ies comuniştii lui Voronin, iar duminică – comuniştii lui Roşca. Şi la Bălţi, „capitala nordică a R. Moldova”, cum le place unora să zică, s-au trezit spiritele protestatare comuniste. Drept răspuns la marşul unui grup de unionişti, reprezentanţi ai Platformei civice „Acţiunea 2012”, o coloană de contramanifestanţi, membri ai Partidului Comuniştilor, au blocat traseul marşului. Pentru a evita violenţele care ar fi putut apărea, tinerii români au mers la bustul lui Mihai Eminescu de pe Aleea Clasicilor unde au depus flori şi au intonat cântecele regretaţilor Ion şi Doina Aldea-Teodorovici. Ceea ce e demn de remarcat e că – şi la Chişinău, şi la Bălţi – comuniştii au scandat aceleaşi lozinci, cea mai populară fiind „Moldova!”. Similitudinile nu se opresc aici: şi la Chişinău, şi la Bălţi lozinca „Moldova!” era scandată de persoane care nu ştiu moldoveneşte (româneşte). O contraprotestatară de la Bălţi, care-i trimitea pe tinerii unionişti în România, fiind întrebată de ce vorbeşte ruseşte, dar nu româneşte, a răspuns că „la noi e democraţie, cum vreau – aşa vorbesc”. Aşa înţelege minoritatea rusofonă din R. Moldova democraţia. Un alt rusofon de la Bălţi, negru la faţă de ură şi venin, atâta a putut scoate „pe limba moldovenească”: Geanta, gara, Bucureşti! (un fel de replică la lozinca anilor ’90, de altfel, tot de ruşi compusă şi lansată, Cemodan, vokzal, Rossia!).
Observăm că, în ultimii ani, talibanii roşii au schimbat tactica şi nu mai scandează lozinci gen „Patria noastră – URSS!”, ci „Moldova!” sau, ca sâmbătă la Bălţi, „Moldova, noi te iubim!”. De regulă, aceste lozinci sunt scandate de rusofoni. Astfel, ni se sugerează că, de fapt, R. Moldova nu mai e a moldovenilor, a etnicilor români, vorbitori de limba română, ci a minorităţilor rusofone, a ruşilor care nu ştiu româna, pentru că la noi e… democraţie. (Apropo, ce concluzie urmează să tragem din asta? Că ruşii nu pot învăţa altă limbă în condiţii de democraţie, ca să înveţe limba noastră trebuie să lichidăm democraţia şi să deschidem lagăre de concentrare?)
Manifestările comuniste care se organizează nu numai la Chişinău şi Bălţi dovedesc două lucruri. Primul că la noi e democraţie şi al doilea, că R. Moldova încă nu a devenit ţară. Da, R. Moldova e stat, e un stat slab, corupt, nefuncţional, dar e stat. Dar nu e ţară. Chiar dacă are Constituţie, Drapel, Imn, Stemă, Armată, Frontiere ş.a.m.d. Nu poate fi numită ţară acea unitate administrativ-teritorială în care foştii venetici, azi cu statut de minoritari etnici, îi alungă în altă ţară pe băştinaşi, pe cei care au dat nume acestei ţări. Asta nu înţeleg actualii lideri ai statului R. Moldova.
P.S. Lupu, comunismul şi unionismul
Promisiunea domnului Lupu de „combatere” a Consiliului Unirii s-a sincronizat cu declaraţia comuniştilor pe aceeaşi temă. Prin declaraţia sa, democratul şi proeuropeanul M. Lupu îşi marchează nu numai universul moral-spiritual şi zona ideologică în care se circumscrie, dar şi tovarăşii de luptă (împotriva cui?!) cu care se identifică – Voronin, Reşetnikov, Stati ş.a.m.d. E foarte regretabil faptul că dl Lupu, plecând de la comunişti, nu a renunţat la ideologia lor. Un politician moldovean, fie el şi de stânga, nu e obligat doctrinar să combată unionismul, fiindcă unionismul e un curent de gândire şi simţire românească, bazele lui au fost puse nu de românca Vitalia Pavlicenco, ci de moldovenii Vasile Alecsandri, M. Kogălniceanu, Alecu Russo ş.a. Unionismul românesc nu are nimic în comun cu comunismul şi nazismul, ideologii care au pe conştiinţa lor milioane de milioane de vieţi omeneşti sacrificate. Există o deosebire fundamentală între întunecatul şi războinicul „Manifest” al luptei de clasă al lui Marx şi Engels şi luminoasa „Horă a Unirii” a lui Alecsandri, care îndeamnă „să dăm mână cu mână” şi să trăim ca fraţii, nu să se omoare fraţii între ei în numele unor… idealuri luminoase. Într-un cuvânt, UNIONISMUL nu e un curent ideologic criminal, interzis de lege, din care motiv mi se pare absolut anormal ca un şef de stat, fie şi interimar, să se angajeze public, nerugat şi nesilit de nimeni, să-l… combată!
Sau a fost rugat şi silit de cineva?
