Ion Şalaru, medic-şef adjunct sanitar de stat: „Doar restricţiile totale vor ajuta să scăpăm de fumat”

Recent, în „Monitorul Oficial” al RM a fost publicat Programul Naţional de control al tutunului pentru anii 2012-2016, iar ieri a avut loc prima şedinţă a Consiliului naţional coordonator în domeniul controlului tutunului – organ consultativ care are rolul de a coordona implementarea acestuia. Cum a pornit lupta cu tutunul într-o ţară în care ţigările sunt mai otrăvite decât oriunde în lume şi dacă are sorţi de izbândă acest plan încercăm să aflăm de la Ion Şalaru.

 – Dle Şalaru, care va fi arma de succes a programului în lupta cu fumatul şi cum îi va influenţa pe majoritatea concetăţenilor noştri nedespărţiţi de ţigară?
– Acest program constituie un imperativ pentru sănătatea publică şi dezleagă mâinile pentru toate acţiunile de control al tutunului pe care dorim să le realizăm. Mă refer la ajustarea cadrului legal, la prevederile Convenţiei-cadru a OMS privind controlul tutunului şi la directivele UE. Or, cadrul legislativ actual lasă multe ferestre deschise pentru a ocoli implementarea Legii nr. 278 cu privire la tutun şi produsele din tutun. Programul mai include instituirea Consiliului Naţional Coordonator în domeniul Controlului Tutunului, organ consultativ ce va avea rolul de a coordona implementarea lui.

– Care au fost principalele probleme discutate la prima şedinţă?
– În primul rând, am discutat despre elaborarea proiectului de lege privind controlul tutunului. Legea trebuie să fie armonizată la principiile de bază ale Convenţiei, pe care RM a ratificat-o şi şi-a asumat responsabilităţi şi angajamente externe clare cu privire la implementarea acesteia la nivel de ţară. O altă prioritate este crearea unui serviciu de consiliere şi tratament pentru abandonarea fumatului. În acest sens, va fi instituită o linie telefonică gratuită, la care fumătorii ar putea apela pentru a obţine consultaţii de la specialişti în demersul lor de a reveni la statutul de nefumător. Înainte de a aplica anumite penalităţi pentru nerespectarea legii, este bine să le oferim o alternativă. Un alt subiect ţine de pregătirile pentru lansarea, la 31 mai – Ziua Mondială fără Tutun – a unei campanii naţionale privind combaterea fumatului. Campania va dura un an şi va cuprinde întreg teritoriul ţării.

– O mare parte a populaţiei este neglijentă în privinţa pericolelor fumatului. Credeţi că fumătorii vor dori să susţină nişte acţiuni care vin împotriva lor?
– Este timpul să schimbăm percepţia societăţii. Acţiunile pentru următorii patru ani ţin de impunerea mediilor libere de tutun, interzicerea publicităţii, promovării şi distribuirii în mod gratuit a produselor din tutun, majorarea graduală a taxelor şi accizelor la ţigări, precum şi introducerea pictogramelor şi mărirea dimensiunilor pentru avertismentele de sănătate pe pachetele de ţigări, punerea în aplicare a politicilor publice de prevenire a fumatului, tratamentul dependenţei de tutun, reducerea tuturor formelor de comerţ ilicit cu produse de tutun, monitorizarea consumului de tutun etc. E bine să conştientizăm că restricţionarea este o jumătate de măsură şi doar interzicerea totală a fumatului în instituţiile şi locurile publice şi la locurile de muncă este eficientă. Cât priveşte susţinerea politicilor antifumat de către fumători… sunt convins că şi ei îşi doresc un mediu curat. Este doar o chestiune de timp.

– Autorităţile motivează adesea că legea nu se respectă din cauza lipsei unui mecanism de monitorizare a implementării ei…
– Conform legii, sunt două autorităţi responsabile de înregistrarea cazurilor de încălcare a legii şi aplicarea penalităţilor. Dacă încălcările ţin de supravegherea sanitară, atunci CNSP este în drept să aplice sancţiuni de ordin administrativ. Dacă încălcările ţin de restricţionarea fumatului în locurile publice, poliţia este organul care trebuie să intervină.

– Care este cea mai grea sarcină care trebuie realizată pentru ca Planul naţional să se bucure de succes?
– Schimbarea mentalităţii populaţiei privind fumatul ar fi cel mai greu lucru de realizat.

„Exemplul Turciei este unul demn de urmat. Turcia a devenit o ţară-model la nivel internaţional şi regional privind punerea în aplicare a măsurilor de combatere a fumatului. Prin insistenţa şi voinţa politică de care a dat dovadă, prim-ministrul Turciei a reuşit să interzică în vara anului 2009 fumatul în locurile publice din toată ţara. În acelaşi timp, Spania, care a mers pe amenajarea spaţiilor pentru fumat, după o perioadă similară de implementare – trei ani, s-a confruntat cu un eşec, iar rezultatele au fost considerate aproape nule”.