O ţară cu probleme economice se poate recomanda prin oamenii ei şi nu mă refer aici nici la ambasadorii trimişi de stat, nici la moldovenii plecaţi la lucru în Spania şi Italia care – sincer vorbind -, ca şi confraţii lor de peste Prut, nu sunt prea iubiţi în ţările amintite. O bună misiune de recomandare pentru orice popor este cultura. Dacă exportăm cultură, avem şanse să importăm respect. Deşi mai puţin vizibilă decât sportul, cultura reuşeşte o apreciere mai reală şi mai constantă din partea ţărilor ce ajung să o cunoască.
Luna trecută am bifat câţiva „moldoveni de export”. Mă refer la scriitorii Iulian Ciocan şi mai tânărul său coleg de breaslă, Alexandru Vakulovski, care, la invitaţia Institutului Cultural Român, au reprezentat R. Moldova la Târgul Internaţional de carte de la Praga. A fost invitat şi prozatorul Nicolae Rusu care, din păcate, nu a avut viză să ajungă, dar căruia i s-a tradus deja al doilea roman în cehă. Şi romanul Înainte să moară Brejnev, al lui Iulian Ciocan, a fost tradus în cehă şi l-am văzut expus în marile librării pragheze.
Alexandru Vakulovski a fost invitat în calitate de poet şi în vederea lecturii i s-au tradus mai multe poeme. Că sunt „moldoveni de export” a demonstrat-o şi tânăra traducătoare, de origine cehă, care a venit la târg pentru a participa la lansarea cărţii lui Iulian Ciocan, dar şi pentru a-i comunica personal lui Alexandru Vakulovski că o mare parte din primul său roman a fost deja tradusă şi publicată în limba cehă. Asta la puţin timp de la întoarcerea în ţară: a lui Iulian Ciocan din America, a lui Alexandru Vakulovski din Suedia – unde, de asemenea, au fost invitaţi în calitate de scriitori moldoveni.
Moni Stănilă
