Toate obiectele au fost lăsate soţilor Natalia Dumitrescu şi Alexandru Istrati, iar nepotul şi moştenitorul acestora, Théodor Nicol, a decis în 2010 să le vândă. Piesa de rezistenţă e sculptura din patru părţi „Sărutul (Coloana)” din 1935, estimată între 800.000-1.200.000 de euro.
Potrivit experţilor, colecţia „Natalia Dumitrescu – Alexandre Istrati” relevă un aspect mai puţin cunoscut al operei lui Brâncuşi, şi anume, căutarea armoniei între opera sa şi mediul înconjurător. În 1947, Brâncuşi i-a primit pe tinerii soţi Istrati în Impasse Ronsin şi le-a dăruit mai multe piese de mobilier şi obiecte de care aceştia aveau nevoie în viaţa de zi cu zi. Ansamblul are însă şi o importantă dimensiune intimă, incluzând valiza – simbol al drumului pe care Brâncuşi l-a făcut la Paris în 1904 -, pipa fumătorului inveterat şi flautul melomanului, care era artistul.
Brâncuşi a murit în martie 1957 la Paris, după ce în România, la Muzeul de Artă al Republicii din Bucureşti, s-a deschis, în decembrie 1956, prima expoziţie personală Brâncuşi din Europa, în absenţa artistului, deşi acesta fusese invitat de directorul muzeului, M. H. Maxy, şi de pictorul Camil Ressu. Legatarii lui Brâncuşi au murit în 1991 (Alexandre Istrati) şi 1997 (Natalia Dumitrescu), fiind înmormântaţi în acelaşi loc de veci cu artistul, în Cimitirul Montparnasse. Théodor Nicol a anunţat că va face o importantă donaţie Muzeului Naţional de Artă Modernă Pompidou din Paris, constând din zece piese care să fie conservate în Atelierul Brâncuşi, replica atelierului artistului în momentul morţii sale, realizată în 1977 în faţa muzeului.
Silvia Bogdănaş
