Personalitatea zilei. Ion Buzdugan

Pe numele său adevărat Ion Buzdâga, a absolvit şcoala primară în satul natal, iar pe cea secundară la Bairamcea. Urmează cursuri de agricultură la Moghilev şi Seminarul pedagogic din Cameniţa. A studiat, apoi, literele şi dreptul la Moscova şi, în cele din urmă, la Iaşi, unde şi-a luat şi licenţa. Întors în Rusia, funcţionează un timp ca agronom şi profesor. Desfăşurând o intensă activitate în sprijinul ideii naţionale, a avut de suferit persecuţii din partea autorităţilor ruseşti. În 1917 este ales secretar al Sfatului Ţării, iar în 1918, deputat de Bălţi în Parlamentul României, păstrându-şi mandatul pe durata a opt legislaturi. După Unire, şi-a completat studiile la Iaşi şi Cernăuţi, luându-şi doctoratul în Drept şi economie politică. A fost timp de 14 ani în Parlamentul României şi în funcţii ministeriale, reprezentând judeţul Bălţi, la a cărui propăşire a contribuit substanţial.

Încă din 1913-1914, Buzdugan colabora, sub pseudonimul Nică Românaş, cu versuri originale şi traduceri din scriitorii ruşi, la „Cuvânt moldovenesc” din Chişinău, revistă pe care o con­duceau N.N. Alexandri, Simion Murafa şi Pan Halippa. Publicistică şi producţii lirice îi vor apărea în multe alte periodice („Răsăritul”, „Viaţa Basarabiei”, „Sburătorul”, „Luceafărul”, „Viaţa românească”, „Adevărul literar şi artistic”, „Ramuri” etc.), unde mai semna B.I. Alion, Ion Câmpeanu, B. Cogâlnic, I. Dumbrăveanu. Devine membru al Societăţii Scriitorilor Români (1921) şi al Asociaţiei Scriitorilor din Basarabia (1939).

În 1921, tipăreşte la Chişinău un volum de Cântece din Basarabia, căruia îi urmează un al doilea, apărut la Craiova, în 1928, ambele cuprinzând un bogat material folcloric cules în vremea adolescenţei. Mare parte din lirica semnată în periodice va forma substanţa volumelor Miresme din stepă (1922), Ţara mea (1928), Păstori de timpuri (1937, distins în 1940 cu un premiu academic) şi Metanii de luceferi (1942; Premiul Societăţii Scriitorilor Români). Buzdugan cultivă o poezie tradiţională, cu imagini ale ţinutului natal, surprins într-o ambianţă spe­cifică, plină de culoare şi dinamism. Copleşit, totuşi, de auto­ritatea unor înaintaşi (V. Alecsandri, M. Eminescu etc.), el lasă rareori să răzbată şi un timbru mai personal.

Din 1940 s-a stabilit în Bucureşti. Marginalizat ca militant principal al Unirii Basarabiei cu România, a făcut traduceri din poeţii ruşi clasici: Puşkin, Esenin, Bunin, Gorki, dar şi din avangardă: Briusov, Blok, Balmont.