Există unele mărturii care ne permit acest lucru, deşi de multe ori nelămurirea persistă. O astfel de mărturie îi aparţine lui Viktor Suvorov (pseudonimul spionului sovietic Vladimir Bogdanovici Rezun), care a defectat la britanici în 1978. În anul 1985 apărea a patra sa carte cu titlul „Aquarium” – o pseudobiografie a sa în care îşi povestea cariera, de la ofiţer de tancuri la ofiţer speţnaz (în l. rusă – subunitate militară cu destinaţie specială) şi, în sfârşit, spion pentru GRU (Directoratul principal de spionaj).
Suvorov povesteşte în „Aquarium” (apărut în limba română în 1993 sub titlul „Cenuşă fără epoleţi”) un episod extrem de interesant pentru istoria R. Moldova. La puţină vreme după ce a participat la invadarea Cehoslovaciei, tânărul ofiţer de tancuri Viktor Suvorov a fost remarcat de locotenent-colonelul Kravţov şi transferat în departamentul de informaţii militare, iar mai apoi – în forţele speţnaz. Kravţov îl iniţiază pe tânărul locotenent-major în tainele politicii sovietice interne, prezentată ca o luptă acerbă pentru putere în cadrul căreia nu există niciun fel de milă pentru învinşi. Kravţov explică faptul că, pentru a ajunge la putere, cei care îşi doresc acest lucru trebuie să îşi formeze o haită de sprijin, membrii haitei datorând supunere oarbă şefului, dincolo de respectarea legislaţiei sovietice. Totodată, Suvorov află de războiul fără îndurare purtat între Armată şi KGB, război arbitrat de Partid, care îşi păstrează astfel puterea. Kravţov îi cere lui Suvorov să se implice în acest război cu prilejul unui exerciţiu secret al forţelor speţnaz: „Itinerariul tău e spre Chişinău. Vei merge numai cu trenuri de marfă. Doar noaptea. La Chişinău este un institut pedagogic. Nivelul naţionalismului din acest institut depăşeşte media. Vei scrie pe timp de noapte, pe un perete, lozinca asta”. Întrebat ce mărime să aibă literele lozincii, Kravţov răspunde: „15-20 de centimetri vor fi de ajuns pentru ca preşedintele KGB-ului din Moldova să fie răsturnat” şi explică apoi că: „Aici este un caz deosebit. La institut s-a dus demult lupta cu naţionalismul, dar fără succes. S-au luat cele mai draconice măsuri. S-a raportat la Moscova că acum totul este bine. Misiunea ta este să dovedeşti că nu-i aşa”. Ulterior, aflăm că lozinca scrisă de Suvorov pe peretele Institutului Pedagogic de la Chişinău nu avea niciun sens şi nu va avea urmări, iar misiunea lui a fost, de fapt, un test din partea lui Kravţov, care dorea să ştie dacă poate avea încredere în noul lui acolit.
Ca mărturie istorică nu se poate avea mare încredere în povestirea lui Suvorov-Rezun. Scris în 1985, „Aquarium” cu certitudine făcea parte din campania antisovietică şi urmărea să demonstreze pericolul reprezentat de Moscova pentru regimurile democratice. Şi totuşi relatarea pare cel puţin plauzibilă, pe lângă faptul că scoate la iveală modul în care gândeau cei ce luptau pentru putere în URSS. În plus, este o atestare a faptului că la Institutul Pedagogic din Chişinău „nivelul naţionalismului depăşeşte media”.
Totodată, oricât de improbabilă ar fi povestirea lui Suvorov-Rezun, mai avem la îndemână „Istoria serviciilor secrete. Breviar”, apărută la Chişinău în 2004, sub semnătura lui Tudor Botnaru şi Alexandru Ganenco. Aici aflăm că în anul 1975 (ceea ce coincide cu cronologia carierei lui Suvorov-Rezun) preşedintele KGB de la Chişinău, Piotr Civertko, a fost destituit. În acelaşi volum mai citim că Civertko şi-a dedicat activitatea „luptei cu naţionalismul moldovenesc” şi era „aspru până la brutalitate, autoritarist şi dogmatic, nu se bucura de respectul angajaţilor Securităţii, multora le era frică de dânsul şi se străduiau să-l ocolească pe cât era posibil…”. Dumnezeu ştie dacă şi ce legătură există între destituirea lui Piotr Civertko şi relatarea lui Suvorov-Rezun. Dar cred că putem lua de bună afirmaţia că la Institutul Pedagogic din Chişinău „s-a dus demult lupta cu naţionalismul, dar fără succes”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
