Suntem ceea ce vedem

O pildă spune că o fată frumoasă stă la marginea drumului. Trece pe alături o familie, iar părinții se gândesc: „uite un copil", apoi trece un curvar care se gândește „hmmm, ce femeie!", după el trece un poet care își spune „o floare la marginea drumului", apoi trece un monah care rostește „un înger". Fiindcă fiecare om vede prin prisma calităților sau defectelor lui.

Ochiul vede ceea ce simte inima. Dacă inima noastră e curată și plină de lumină, atunci lumea ni se descoperă curată și luminoasă. Însă așa cum Însuși Iisus Hristos ne spune: dacă lumina din noi e întuneric, atunci întunericul e cu mult mai greu. Așa ne și putem analiza să ne dăm seama care sunt patimile noastre: urmărind cu atenție ce vedem rău în ceilalți. Dacă credem că sunt prefăcuți și nu sunt sinceri, oare nu înseamnă că noi înșine cunoaștem prefăcătoria și tocmai de aceea o observăm?

Într-un mod restrictiv și limitat unii oameni care vor să ne învețe cum să fim buni creștini ne spun: nu vă uitați la televizor; internetul e de la diavol, nu îl folosiți; nu mergeți unde merg necredincioșii, nu beți vin. Oare chiar asta ne cere Iisus? Sau de fapt ne cere să ne curățim inima ca privirea noastră să fie curată? Ce faci pe internet? Ce cauți la televizor? Astea sunt alte nuanțe ale aceleiași probleme. Fiindcă ochiul curat poate privi oriunde. Și poate să meargă oriunde. Iisus a stat cu păcătoșii la masă. Nu doar fiindcă ochiul Său era curat și trupul luminat. El este însăși Lumina lumii (Ioan 8; 12).

Biserica noastră nu a pus niciodată accentul pe restricție: nu fă asta, nu fă așa, nu, nu, nu. Biserica Ortodoxă a avut întotdeauna un caracter afirmativ: postiți, rugați-vă, cercetați-i pe bolnavi, miluiți săracii. Fiindcă cel care lucrează binele se va îndepărta de rău. Omul care devine milostiv, nu va mai asupri pe nimeni, iar cel care se roagă nu va mai înjura. Iisus ne-a chemat la libertate. Nu ești liber când biserica te urmărește să nu faci una sau alta. Dar ești liber atunci când prin faptele virtuții singur te îndepărtezi și te scârbești de păcat.
Până la urmă orice lucru poate fi folositor, chiar și internetul sau televizorul. Însă avem nevoie de curățirea simțurilor noastre prin virtuți, prin rugăciune, prin fapte bune. Să ne uităm cu atenție în jur, din imaginea pe care o avem asupra lumii și asupra semenilor noștri putem înțelege cât de curat e (sau nu) ochiul nostru. Că cel care vede doar răutate și desfrânare ori încotro se uită, are ochiul întunecat de propriile patimi.