Vlad Filat preşedinte: cine câştigă şi cine pierde?

(Vreau să avertizez cititorii asupra capcanelor care ne pândesc pe noi, ziariştii, când ne dăm cu părerea despre o situaţie politică sau alta. Pericolul concluziilor eronate pe care le tragem uneori nu se ascunde întotdeauna în lipsa noastră de pregătire profesională, ci în lipsa de sinceritate a politicienilor. Cu foarte mici excepţii, politicienii noştri practică deschis minciuna şi un discurs politic dublu: spun una, dar fac cu totul alta. Uneori spun atât de sincer, încât, dacă nu eşti Toma Necredinciosul, muşti nada. Aceasta nu e o scuză, ci o explicaţie).

În editorialul meu din 4 aprilie 2011, le aminteam unor politicieni un adevăr cunoscut: cine nu învaţă din greşelile istoriei, riscă să le repete… Să ne amintim câtă lume normală şi ziarişti naivi au crezut în sinceritatea campaniei „mâinilor curate”, declanşată de Iu. Roşca la finele deceniului trecut. Şi cu ce s-a terminat aceasta? Cu aducerea mafiei pe eşafod? Nu, cu demiterea guvernului reformator Sturza, dărâmarea ADR-ului, alegeri anticipate şi venirea la putere a comuniştilor. Mi se pare că situaţia de astăzi se aseamănă mult cu cea evocată. Lupta pentru putere în sânul AIE-2 se adânceşte, iar această luptă are drept obiectiv final nu reformele, nu integrarea europeană şi ameliorarea nivelului de viaţă al cetăţeanului, ci lupta pentru putere şi reîmpărţirea sferelor de influenţă în economie. Deşi au trecut mai bine de zece ani de la ultima campanie a „mâinilor curate”, am o senzaţie de déjà vu, urmărind ultimele scandaluri din coaliţia majoritară.

În mod formal, campania a fost declanşata de Vlad Filat şi este prezentată de presa proguvernamentală ca o „bătălie” cu „păpuşarul” Plahotniuc, care întruchipează „răul suprem în această ţară”. La o analiză mai atentă însă este clar că atât motivul, cât şi scopul acestei campanii sunt cu totul altele, ea având legătură nemijlocită cu rezultatul alegerilor locale. Pentru prima dată în cariera sa politică Filat şi-a simţit ameninţată poziţia dominantă în actuala construcţie guvernamentală. Rezultatele obţinute în locale de celelalte două componente ale AIE (PL şi PD) demonstrează clar că electoratul, în ultimul timp, a început să privească mult mai rezervat acţiunile liderului liberal-democrat. „Agrarienizarea” (sau „peceremizarea”, că-i totuna) PLDM produsă imediat după accederea la guvernare n-a rămas fără urmări, determinându-i pe mulţi dintre foştii simpatizanţi ai lui Filat să voteze cu PL si PD în locale. În Chişinău, de exemplu, electoralul PLDM s-a redus la jumătate.

Ciocnindu-se nas în nas cu realitatea dură, Filat n-a considerat necesar să-şi evalueze propriile greşeli, care au condus la acest rezultat, ci, din contră, a decis să recurgă la o campanie îndreptată, de fapt, împotriva colegilor de alianţă, PL şi PD. „Vânătoarea de păpuşari”, declanşată acum o lună, seamănă uluitor de mult, ca logică şi scop, cu trista campanie a „mâinilor curate” de la finele anilor ’90, iar lupta cu Plahotniuc nu e decât justificarea încălcării Acordului de constituire şi funcţionare a Alianţei, pentru neademiterea alegerii lui Marian Lupu în funcţia de şef al statului.

De ce Filat a tăcut pana acum? Oare nu l-a cunoscut el până acum pe Plahotniuc? Oare n-a ştiut de afacerile lui? Oare nu au discutat ei niciodată tête-à-tête probleme de politică şi business în ultimii ani? Oare nu a fost Filat acel care a acceptat să fie numit în funcţia de prim-ministru cu votul acum nesuferitului „păpuşar”? Oare nu Filat cu votul său l-a instalat pe Plahotniuc în funcţia de prim-vicepreşedinte al Parlamentului? Răspunsurile vin de la sine, prin urmare, problema e cu totul alta. Şi anume, faptul că altcineva poate deveni şeful statului, iar EL să rămână pe locul doi, îl plasează pe Filat într-o situaţie umilitoare, care-i macină somnul şi-i înteţeşte pulsul…

În ultimii doi ani Filat este cel care conduce de facto R. Moldova. Ne-am convins că Filat este un jucător tare, şmecher şi suficient de iezuit. În acest răstimp am asistat mai mult la insinuări şi reglări de conturi, care aveau drept obiectiv consolidarea propriei puteri, dar nu am auzit nimic despre propriul său proiect politic pentru această ţară. Dând la o parte retorica pro-europeană (de altfel, similară cu cea a lui Tarlev şi Greceanâi), vom observa că acţiunile lui Filat indică mai mult decât clar că proiectul său politic vizează exclusiv propria carieră, nu soarta Moldovei. În numele acestui interes personal Filat, uneori, devine iraţional, se aseamănă cu toreadorul setos de lauri şi câştig, care nu ia în calcul şi varianta că poate fi luat în coarne şi aruncat în tribune.

Nu e un secret că Filat – a recunoscut-o şi el însuşi! – vrea să devină preşedinte. Acesta pare să fie sensul suprem al vieţii sale. Funcţia de premier îl roade ca o cizmă încălţată forţat. Oricum ai suci-o, prima persoană în stat e preşedintele, nu premierul. Astfel, chiar fiind interimar, anume Marian Lupu e perceput ca „numărul 1”. Filat înţelege că drumul lui triumfal spre tronul ţărişoarei de pe Bâc trece prin furcile caudine ale alegerilor anticipate. Şmecher fiind, precum am spus, el înţelege că alegerile anticipate, fără o motivaţie foarte serioasă şi credibilă, pot fi fatale pentru cariera sa politică. Care ar fi această motivaţie serioasă şi credibilă? Lupta cu Mafia! Săraci şi naivi, moldovenii sunt foarte sensibili la acest subiect şi pot face erou naţional pe oricine, dacă le va promite convingător că va pune capac Mafiei. Vă amintiţi cum îl zeificau moldovenii pe „legendarul general Alexei” când acesta îşi flutura la televizor pumnii cât dulapul împotriva Mafiei? Anume credinţa că aceşti pumni va strivi mafia l-au adus pe Roşca în Parlament în 2001.

Filat a învăţat lecţia şi merge pe aceeaşi cale. El înţelege perfect că în timpul care a mai rămas nu va reuşi să-i scape pe moldoveni de sărăcie şi nici să-i ducă în Europa, precum a promis în campanie electorală, el e conştient că succesul din alegerile locale e mai mult o iluzie şi risca sa se topească cu totul până la viitoarele alegeri ordinare peste trei ani. Singura soluţie care-i rămâne la dispoziţie pentru a deveni preşedinte, a prelua controlul total şi a-şi anihila oponenţii din business şi politică sunt alegerile parlamentare anticipate. De aceea, a recurs la vechea „fişcă” a politicienilor din toate timpurile şi toate ţările – lupta împotriva mafiei. Cum poţi scăpa ţărişoara de sărăcie? Luptând cu Mafia! Cine-i exponentul emblematic al Mafiei? Păpuşarul! Iată că obiectivele campaniei s-au conturat, rămâne doar de provocat alegerile anticipate. Cu presa pe care o are el în dotare, cu resursele financiare şi administrative enorme ce-i stau la dispoziţie, asistat de o echipă talentată de consilieri de imagine, acest obiectiv este pe deplin realizabil.

Pentru obţinerea mult râvnitului fotoliu prezidenţial, orice mijloc este potrivit, chiar şi o eventuală alianţă tacită cu comuniştii. Greşesc profund acei care cred că o alianţă între PCRM şi PLDM ar fi fatală pentru Filat. Dacă reuşeşte să identifice „justificarea”, o asemenea alianţă nu ar mai fi o problemă. Lupta cu corupţia este la moda, prin urmare, o campanie a „mâinilor curate” i-ar oferi lui Filat posibilitatea să-şi justifice acţiunile nu doar în faţa propriilor alegători, dar şi în faţa cancelariilor occidentale. Insist asupra acestui „detaliu”: alegerile anticipate sunt singura variantă a comuniştilor de a reveni la putere. Contradicţiile din interiorul alianţei democratice au fost suscitate la o asemenea cotă, încât perspectiva unei AIE-3 pare a fi una total iluzorie. Iată de ce, aceste alegeri se vor solda inevitabil cu o guvernare roşie sau de coaliţie, roş-verde. Mă rog Domnului să nu am dreptate. Pentru că numai un duşman îi poate dori Moldovei un asemenea viitor…