Până de curând, Vladimir Putin era o prezenţa obişnuită pe lista celor mai puternici oameni ai lumii, aminteşte Moises Naim, într-un articol pentru revista Fortune.
Pe parcursul unei "domnii" de aproape 16 ani, marca lui Vladimir Putin la conducerea ţării i-a adus o largă popularitate în Rusia şi chiar a provocat admiraţie în străinătate, lucru subliniat inclusiv de faptul că publicaţie Time l-a desemnat "Omul Anului 2007".
"Ia o decizie şi tot el o execută – rapid. Şi apoi toată lumea reacţionează. Asta este ceea numeşti un lider", a spus fostul primar al oraşului New York, Rudolph Giuliani, anul trecut.
În plus, după Forumul Economic Mondial de la Davos, din anul 2009, unde a susţinut un discurs, Vladimir Putin a fost numit de directorul uneia dintre cele mai mari companii din lume "pur şi simplu prea puternic".
Şi aşa a fost preşedintele Rusiei până în prezent, dar acum vremurile se schimbă, iar deşi Putin continuă să exercite putere imensă, este mai puţin decât înainte. Liderul rus este clar mai constrâns decât în orice moment de la preluarea mandatului de preşedinte, pe măsură ce numeroase schimbări care se abat asupra ţării sale fac că păstrarea puterii să fie mai puţin sigură că până acum.
Spre deosebire de Rusia de la începutul anilor 2000, când Puţin a iniţiat o epoca de ridicare economică, în prezenţa ţară se află într-o spirală descendenţa. Economia este aproape de prăpastia recesiunii, din cauza preţurilor în scădere ale petrolului, sancţiunilor economice, ieşirii masive a capitalului din ţară şi dispariţiei investiţiilor străine. Doar în 2014, rublă şi-a pierdut jumătate din valoare, preţurile alimentelor au crescut cu 23 la sută, iar inflaţia a crescut cu 16,7 la sută.
Şi asta nu este tot: Kremlinul a fost nevoit să pompeze masiv resurse, pentru a salva de la faliment unele dintre cele mai mari companii şi bănci ale ţării. În plus, conflictul din estul Ucrainei i-a adus Rusiei sancţiuni şi izolare de comunitatea internaţională, în timp ce corupţia ţării este de notorietate: în anul 2014, ţară s-a aflat pe locul 137 din 172 de ţări din acest punct de vedere, la egalitate cu Iran şi Nigeria.
Chiar şi aşa, rată popularităţii lui Putin se învârte în jurul unei valori uimitoare – 85 la sută. Capturarea Crimeii a fost văzută favorabil în ţară, unde cei mai mulţi simt că peninsula aparţine de drept Rusiei. În plus, situaţia conflictuală continuă de la graniţa cu Ucraina revigorează mândria naţională.
Pe plan intern, însă, o asemenea popularitate maschează o faţă extrem de întunecată. Putin le-a făcut opozanţilor politici viaţă cel puţin dificilă, iar criticii sunt deseori reduşi la tăcere, închişi sau chiar şi mai rău. Chiar dacă liderul de la Kremlin nu este direct responsabil pentru asasinarea liderului opoziţiei, Boris Nemţov, a cultivat o atmosfera care descurajează puternic disidenţă.
Kremlinul şi-a consolidat controlul asupra aproape întregii media din Rusia, blocând, închizând sau cenzurând orice manifestaţie independenţa a presei, precum şi a Internetului. Influnţă enormă a lui Putin în ce priveşte mesajele difuzate în casele ruşilor este evidenţă într-o ţară unde 90 la sută dintre cetăţeni se informează de la televizor, iar cele trei televiziuni principale sunt controlate de stat.
Dar cât de mult va continuă Putin să se bucure de nivelul ridicat de aprobare într-o ţară atât de fragilă economic şi social? Preşedintele rus distrage atenţia publicului cu aspectele internaţionale, însă aceasă manevră nu va face decât să adâncească criză economică tot mai gravă, izolând şi mai mult ţară de economia globală. Chiar şi după 16 ani de putere absolută, Putin nu este imun la forţele care vor eroda barierele ce l-au ţinut până acum în vârf.
Aceste forţe sunt globale: pe fiecare continent şi în fiecare sector al activităţii umane, vechea ordine pierde teren. Liderii guvernamentali anterior necontestaţi, organizaţiile militare şi religioase, precum şi afacerile din toată lumea sunt subminate de actori necunoscuţi sau neglijaţi până în prezent, aşa-numitele "microputeri", iar transformările adânci din societate conduc aceste tendinţe ale globalizării, de care nu a scăpat nici Rusia.
După ce fostul secretar american de stat Condoleezza Rice s-a întâlnit cu tineri antreprenori în Moscova, în 2007, a remarcat că în timp ce aceştia reprezintă un procent relativ mic din populaţia Rusiei, reprezintă totodată "o clasa de mijloc urbană înfloritoare, cu propriile apartamente, pe care le mobilează de la Ikea, şi îşi răsfaţă copiii la McDonald’s, oameni care au aşteptări diferite de la viitor".
Clasa de mijloc a Rusiei a înflorit sub conducerea lui Puţin şi, cel puţin până când economia a luat o turnură negativă, era de aşteptat să continue să crească numeric şi să îşi sporească standardele de viaţă, membrii săi devenind tot mai obişnuiţi cu locuri de muncă mai bine plătite şi cu anumite produse de lux, precum bunuri de import, electronice moderne, maşini, case mai bune, servicii de sănătate şi de educaţie mai bune.
În timpul unei prezentări recente a importanţei pe care o reprezintă presă independenţa, una dintre membrele formaţiei Pussy Riot, care îl critică puternic pe Vladimir Putin, a spus că "cei mai mulţi dintre ruşi nu ştiu ce face guvernul". Liderul de la Kremlin este unul dintre cei mai puternici şefi de stat din lume, însă puterea să nu mai creşte şi nu mai este sigur de poziţia pe care o are, nefiind "nici pe departe", după cum încheie autorul articolului, un mare lider.
sursa: ziare.com
