În Kurdistan, regiunea autonomă din nordul Irakului sunt câteva sute de moldoveni, deşi la doar 80 de kilometri au loc zilnic atentate şi mor zeci de oameni. Cum e la Erbil, în capitala kurdă şi cum se simt moldovenii departe de casă?
"Salamalecum" – formula de salut a unor popoare orientale o aud la primul check-point la intrarea în orașul Erbil. Militarii înarmați efectuează controlul minuțios al fiecărei mașini care intră sau pleacă din capitală, pentru a preveni eventuale atentate în regiunea autonomă. De fapt, asemenea filtre poți vedea mai peste tot: ministere, școli, grădinițe, mall-uri, restaurante, hoteluri.
Chiar din prima zi când am ajuns în Erbil l-am cunoscut pe Pishtuan, cetățean kurd, în vârstă de 40 de ani, tatăl a doi copii. Este șofer și muncește de câțiva ani împreună cu mai mulți moldoveni. "Sunt oameni buni. Îmi place și limba română", îmi spune el. Iată și dovada: "Bună ziua, e frumoasă, mergem mâine la Bardaraș, la Chișinău", sunt cuvintele învățate de Pishtuan.
Într-o zi am mers să văd cum muncesc moldovenii. "Aici în Irak unde suntem este liniște și pace. Mai mult își fac griji rudele de acasă, tot mă întreabă cum muncim noi în așa țară. Aici în Irak unde suntem este liniște și pace", povestește Maria Bolocan, în vârstă de 62 de ani, care pregătește bucate pentru zeci de moldoveni, angajați ai unei companii locale, din apropierea Erbilului. Am găsit-o în timp ce prepara prânzul.
"Îmi spuneau colegii să vin o dată aici și să văd cum e. Mi-a plăcut și am revenit. Când merg în oraș și văd militari înarmați, nu mă ia frica. Dacă o fi să se întâmple ceva, nu ai cum să știi sau să te păzești”,îmi spune femeia, care a ajuns să muncească în Irak, după ce a fost prin Sudan și Siria.
"Acasă puteam face vreo patru mii de lei (cca 300 de dolari), dar nu prea îți ajung. Vine iarna, facturile sunt mari. Oamenii și-au pierdut orice speranță. Se vorbește mult, dar nu se schimbă nimic. Mulți pleacă peste hotare, își învață copii, vor să îi asigure și cu un loc de trai", continuă Maria.
"E greu. Mi-e dor de casă!"
Departe de cei dragi este și Grigore. A lăsat acasă doi copii. L-am zărit în timp ce tencuia pereții unei case. "Comunicăm cu cei de acasă prin skype, telefon. Dar e greu. Am o fetiță de patru ani și plânge mai tot timpul. Și mie îmi este dor", spune Grigore.
Lucrează cot la cot cu arabi și kurzi despre care spune Grigore că sunt oameni muncitori. "Nu sunt arabi înrăiți. Dacă începi să te cerți cu ei sau dacă nu îți convine ceva, ei pot să-ți răspundă mai urât. Trebuie pașnic să ne comportăm, să avem răbdare pentru că suntem în țara lor. Te ajută când ai nevoie. Ne invită și la ei în ospeție", ne-a mai mărturisit Grigore.
O altă moldoveancă, Valentina Crasnopeev a venit pentru prima dată în Erbil acum câteva săptămâni și pare încântată. "Mama tot timpul plânge când vorbim. I-am spus că e bine aici. Suntem stimați. Pregătim mâncare și pentru localnici. Le place zeama moldovenească, fasole și mazărea. Am fost în Erbil deja și am făcut niște cumpărături pentru nepoței și sunt fericită", povestește Valentina.
"Femeile nu prea au drepturi în Irak"
"Femeile nu prea au drepturi în Irak. Ai grijă cum te îmbraci!", îmi spune într-o zi cineva dintr-o suburbie a Erbilului. Pe străzi nu prea vezi umblând multe femei. Am mers la Biroul pentru Migrație să-mi prelungesc permisul de ședere. Femeile intră pe o altă ușă decât bărbații. La restaurant la fel, doar femeile sunt verificate. În localul în care am ajuns să mâncăm erau vreo 80 de bărbați și doar patru femei. "Ele stau mai mult pe acasă", mi-a răspuns un amic din Erbil.
"Sărmanele. Când vezi asemenea exemple cu adevărat te bucuri de regiunea din care facem parte. Mă bucur că nu avem valori care să ne impună conduita strictă", îmi scrie Roxana, o prietenă din Republica Moldova.
În altă ordine de idei, regiunea Kurdistan se dezvoltă destul de repede. Economia este într-o creștere continuă, tot mai multe companii internaționale investesc aici, inclusiv din România. Deși mai poți vedea scene parcă desprinse din război, Erbilul este un oraș ce merită a fi vizitat, iar în câțiva ani poate deveni atractiv pentru tot mai mulți turiști.
Corespondenta RFI la Chişinău, Valeria Viţu, se află în Kurdistan.
