Or, în cele mai multe cazuri euro figurează ca element de compunere cu semnificația „al Europei, specific Europei, în/din Europa, european” într-o serie de cuvinte devenite internaționale, de tipul eurosport, euroligă, eurovision, euronews ș.a. sau bine-cunoscutele eurointegrare, europarlamentar, eurocomisie.
Formantul euro a căpătat însă și semnificații apreciative, cu caracter pozitiv, ajungând să însemne bun, superior, de calitate înaltă, demn de încredere, performant, modern, calificat etc. În spațiul nostru s-au încetățenit de mult asemenea îmbinări ca reparații euro, geamuri euro, iar diverse companii care prestează servicii își atașează neapărat în denumire un euro, pentru a-și face publicitate, astfel încât clienții sunt invitați de site-uri ca euro-vacanța, euro-nunta, euro-computer, euro-parbrize, euro-imobil și multe altele. Sunt frecvente denumirile de evenimente sau activități, alcătuite cu acest prefixoid la modă – eurostil, eurosalon, euroconferință, euroconcurs, eurostandard, euroobservator sau chiar EuroȘcolarul și EuroPreșcolarul.
Nu s-au lăsat așteptate nici „eurometaforele”, căci se vehiculează deja asemenea lexeme ca euromit, eurosceptic, eurooptimist, euroentuziasm, iar jurnaliștii nu ratează posibilitatea de a persifla anumite situații prin denumiri ca euroscandal, eurocioban, eurobrânză, ori chiar europrost și prin titluri sugestive de tipul „Euroscumpiri în loc de eurointegrare”, „Țăranii s-au supărat pe eurobrânză” sau unul deosebit de actual – „Eurofițe pe Litoral”.
Asistăm acum la o „euromodă lexicală”, care a pus în circulație un nou prefixoid, EURO, activizând procesul derivațional. Iar ce va rămâne, după ce va trece moda, vom mai vedea.
Irina Condrea, doctot habilitat, conferențiar universitar la USM
