Însă, spre deosebire de alte Taine, ea nu doar că se poate, dar se şi recomandă cât mai des cu putinţă. Sfântul Nicodim Aghioritul spune că împărtăşania nu e nici deasă, nici rară, ci ea trebuie să fie continuă.
Am mai amintit de această sfântă şi dumnezeiască taină când am vorbit de Sfânta Liturghie, iar – în treacăt – am pomenit, vorbind despre Înălţarea Domnului, că după învierea lui Iisus Hristos, El se făcea cunoscut oamenilor prin „frângerea pâinii”, ori tocmai aşa se numea împărtăşania în biserica primelor secole: „În ziua întâi a săptămânii (Duminică) adunându-ne noi să frângem pâinea” (Faptele Apostolilor, 20; 7) sau „stăruiau în învăţătura apostolilor, în frângerea pâinii şi în rugăciuni” (Faptele Apostolilor, 2; 42).
Împărtăşania este săvârşită la porunca Mântuitorului Iisus Hristos: „Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi.” (Luca, 22; 19-20).
Pentru cei care nu au crescut în dreapta credinţă, Taina Împărtăşaniei este o mare piatră de încercare, fiindcă adevărata învăţătură este aceasta: nu simbolic ne împărtăşim cu pâine şi vin, ci ne împărtăşim cu adevăratul sânge şi adevăratul trup al lui Iisus Hristos. Noi, câte unii, credem că împărtăşania e doar un simbol, însă rugăciunea de prefacere (epicleza) din timpul Liturghiei spune clar: „Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte
şi fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău (Amin), iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău. (Amin) Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt. (Amin, Amin, Amin )”. Iar credincioşii, mergând să se împărtăşească, rostesc împreună cu preotul: „Încă cred că Acesta este însuşi Preacurat Trupul Tău şi Acesta este însuşi Scump Sângele Tău.”
Din pricina Împărtăşaniei, pe vremea împăratului Traian, când creştinii încă erau persecutaţi, se considera că orice creştin e canibal. Însă acest lucru nu i-a slăbit în credinţă pe cei care se împărtăşeau.
Chiar dacă unele doctrine creştine consideră că Iisus a vorbit despre o împărtăşire simbolică şi că împărtăşirea se face doar cu vin şi pâine, însăşi Sfânta Scriptură contrazice această opinie. La capitolul 6 din Evanghelia după Ioan citim: „Eu sunt pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu. Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm? Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.” (versetele 48-54).
Mai departe, în acest capitol, este scris cum foarte mulţi dintre cei care L-au urmat pe Iisus s-au tulburat de aceste cuvinte şi L-au părăsit: „Deci mulţi din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte? (…) Şi de atunci mulţi dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi şi nu mai umblau cu El”(versetele 60 şi 66).
Dacă Iisus ar fi vorbit în parabole ca în alte locuri, le-ar fi explicat apostolilor sensul acestor cuvinte, însă de această dată, deşi îi vede pe mulţi plecând, El îi întreabă mai întâi: „Vă sminteşte aceasta?”, iar apoi a urmat dialogul cu Apostolii cărora le-a spus: „Deci a zis Iisus celor doisprezece: Nu vreţi şi voi să vă duceţi? Simon Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice. Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu”.
Pentru cei care vor să înţeleagă mai bine Taina Sfintei Împărtăşanii recomand următoarele cărţi: Tâlcuirea Dumnezeieştii Liturghii de Sfântul Nicolae Cabasila, Euharistia – Taina împărăţiei de Alexander Schmemann şi Dogmatica experienţei eclesiale de Karl Christian Felmy.
