În decembrie 1989, România a pierdut războiul rece. La 2–3 decembrie 1989, la Malta, Mihail Gorbaciov și George Bush Sr. au consfințit „sfârșitul Războiului Rece”. În spatele ușilor închise, soarta Europei de Est a fost negociată între cele două superputeri, iar România a devenit moneda de schimb. Dacă Polonia, Cehoslovacia sau Ungaria au beneficiat de o tranziție mai „blândă”, România a fost aleasă pentru un scenariu violent, cu sânge, haos și execuția fulgerătoare a unui șef de stat incomod pentru marile puteri.
Execuția lui Ceaușescu – simbolul supunerii totale
Nicolae Ceaușescu a fost împușcat în ziua de Crăciun, după un proces-spectacol ce a durat câteva ore. „Procesul” nu a fost despre justiție, ci despre eliminarea rapidă a unui lider care nu dorea să se subordoneze complet planului Occidentului. România fusese singura țară din blocul estic care își achitase integral datoria externă și care păstra o politică relativ independentă față de Moscova, dar și față de Washington. Această autonomie devenea intolerabilă în noua ordine mondială.
Prăbușirea industriei – România, redusă la tăcere economică
În anii ’80, România avea peste 8 milioane de angajați în industrie și agricultură, exporta produse finite, construia nave, locomotive, avioane, mașini și era unul dintre cei mai mari producători de utilaje petroliere din lume. După 1990, sub pretextul „privatizării” și al „reformei”, fabricile au fost vândute pe nimic sau pur și simplu tăiate la fier vechi.
- Sidex Galați, una dintre cele mai mari combinate siderurgice, a ajuns la o companie străină pe câțiva dolari simbolici. Astăzi, în faliment și cu datori de peste 1 miliard de euro.
- Uzinele Tractorul Brașov, Rocar, ARO Câmpulung, Electroputere Craiova, IMGB București, Arpechim, Rafo, – plus ale mii de fabrici și uzine, toate au fost distruse sau închise.
- Vânzarea PETROM către Austria, cel mai mare act de trădare națională din ultimii 35 de ani.
- Milioane de muncitori au fost trimiși acasă, iar șomajul masiv a împins milioane de români să plece în străinătate. Sclavia modernă a pus stăpânire peste o populație plecată în pribegie.
Această strategie nu a fost o greșeală, ci un plan bine pus la punct: România trebuia transformată într-o piață de consum pentru produsele Occidentului, nu într-un competitor industrial.
Înainte de 1989, România producea suficientă hrană pentru a-și asigura populația și exporta în masă cereale, carne și legume. După 1990, fermele au fost distruse, sistemele de irigații (cele mai mari din Europa) au fost abandonate și distruse, iar terenurile fertile au fost lăsate să fie cumpărate de marii jucători străini.
Astăzi, importăm pâine din Germania, cartofi din Polonia și roșii din Turcia, în timp ce milioane de hectare zac nelucrate sau sunt exploatate de corporații agricole străine.
Planul Occidentului nu s-a oprit la industrie și agricultură. România a fost transformată într-o rezervă de forță de muncă ieftină: milioane de români lucrează astăzi în construcții, agricultură, transporturi sau servicii în țările vestice. În același timp, statul român încasează bani din remitențe, iar companiile occidentale beneficiază de muncitori calificați, dar plătiți de 5–10 ori mai puțin decât cetățenii lor.
România – colonie de consum
Toate acestea au transformat țara noastră într-o colonie economică:
- importăm aproape tot ce consumăm, de la alimente la gaze;
- exportăm materii prime (lemn, grâu, petrol brut) și importăm produse finite scumpe;
- suntem dependenți de deciziile politice și economice ale Bruxelles-ului și Washingtonului;
- profiturile corporațiilor străine depășesc anual 20 de miliarde de euro, bani care nu rămân în România.
Au murit peste 1.000 de oameni la Revoluția din 1989. Ei au crezut că luptă pentru libertate, pentru demnitate și pentru un viitor mai bun. În schimb, România a primit tranziția spre sărăcie, dependență și emigrație masivă.
Pentru cine s-a tras la Revoluție? Pentru poporul român sau pentru interesele marilor puteri care aveau nevoie de o piață de desfacere și de muncitori ieftini?
Cine a scris uǎi „ziariștilor” mizeriile astea? Propagandă rusească împachetată în „patriotism”. România a avut cel mai mare PIB în comunism cca 54 miliarde$, prin 88, 89. Actualmente este peste 400 miliarde $. Un dolar din perioada actuală valorează cam 2 dolari din comunism deci oricum PIB-ul e de vreo 4 ori mai mare. Ce folos că producea centralizat, conform planificǎrii osificate statale, dacă nu căuta nimeni din afară să cumpere ce se producea. Sunt sătul până peste cap de prostiile hauristice pe care le debitați fără să le înțelegeți. Stați naibii în pobeda voastră și în „respublika” voastră și nu mai scrieți despre România că furați curent rău de tot .
ce frumos miroase ……..a cacat
Iar despre mâncare, uǎi pobedistii pluii, uitați-vă ce scrie VISUAL CAPITALIST în articolul din 21 Iulie 25 unde studiază 186 țări și le clasifică în funcție de cum își pot asigura hrana din resurse interne. În primele 50 de țări nu figurează pobedistanul maldaivǎnist, ăla de produce numai pomușoare, crupe și jinișor, dar România aia de vǎ fuxe pe voi grija: „Înainte de 1989, România producea suficientă hrană pentru a-și asigura populația și exporta în masă cereale, carne și legume. După 1990, fermele au fost distruse, sistemele de irigații (cele mai mari din Europa) au fost abandonate și distruse, iar terenurile fertile au fost lăsate să fie cumpărate de marii jucători străini.”, România ziceam, uǎi buhailor, e pe locul 12 în lume la asigurarea hranei din resurse interne, studiul este făcut de mincinoșii ăia răi din vest de la revista Nature Food, nu s-au dus să le ceară pǎrerea ălora de la kremlin ce știu ei adevărul absolut. Sunteți de un penibil absolut. Tǎt normal șî bravo, găini fără cap ce sunteți!