Fecioara Maria e preacinstită pentru că e născătoare de Dumnezeu (Theotokos). Acest apelativ este prezent în toate rugăciunile închinate ei, deoarece din pântecele ei S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu, sau cum spune Sfântul Ioan Damaschin – născut din veci din Tatăl şi în istorie din Fecioara Maria. La Bunavestire Arhanghelul Gavriil i se adresează cu „Bucură-te” (Herete), salut care, în acele vremuri, i se cuvenea doar împăratului. După ce Fecioara Maria a aflat voia lui Dumnezeu a spus „Fie mie după cuvântul tău” (Luca 1, 38 ). Acest fie a făcut posibilă mântuirea noastră. Ca orice om înzestrat prin creaţie cu liber arbitru, ea putea să refuze planul lui Dumnezeu.
Pe lângă termenul de Theotokos, Fecioarei Maria i se mai atribuie „pururea fecioară” (aeiparthenos), „preasfântă”(hyperaghia sau panaghia). Pururea fecioria Maicii lui Dumnezeu a fost contestată doar în ultimele cinci secole de către protestanţi, iar mai târziu de neoprotestanţi. Păreri diferite au existat şi înainte, însă niciodată acceptate în doctrina creştină. Acelaşi Ioan Damaschin spunea că nu e cu putinţă ca o fecioară care Îl naşte pe Fiul lui Dumnezeu să se mai apropie de bărbat. Astfel de gânduri – spune el – „să nu fie!”. Au existat două pasaje biblice care au fost aduse în sprijinul ipotezei că Fecioara Maria ar mai fi avut copii şi că ar fi „o femeie ca oricare alta”. Primul e chiar la începutul Evangheliei după Matei „şi nu a cunoscut-o pe ea Iosif, până ce nu l-a născut pe Fiul ei Cel Unul-Născut” (Matei 1, 25), deşi aceeaşi Biblie, vorbind despre a doua venire a lui Iisus, spune „Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor Tale” (Psalmul 109, 1). „Până ce”-ul biblic nu înseamnă că după acel moment lucrurile s-au schimbat. Fecioara Maria nu a cunoscut bărbat, tot aşa cum Iisus va sta la dreapta Tatălui şi după sfârşitul acestei lumi. Al doilea loc biblic care apare la evanghelişti este cel care vorbeşte despre fraţii lui Iisus (Matei 12, 47). Ebraica nu folosea termeni diferiţi pentru gradele de rudenie; ei nu îşi spun verişori. De aceea Lot, nepotul lui Avraam, este numit fratele lui Avraam (,,A luat Avraam pe Sara, femeia sa, pe Lot, fiul fratelui său”, Facerea 12, 5; „A zis Avraam către Lot (…) căci suntem fraţi”, Facerea 13, 8). Astfel, în Israel, cei care veneau din aceeaşi seminţie erau numiţi fraţi… Rugăciunile pe care i le închinăm Maicii Domnului sunt foarte vechi. De exemplu, Acatistul Maicii Domnului a fost scris de Patriarhul Sofronie al Ierusalimului în secolul VII, cu aproximativ nouă sute de ani înainte de apariţia protestanţilor. Şi, aşa cum se spune în cultul ortodox, ea este grabnică ajutătoare tuturor celor care i se adresează. Voi folosi doar un exemplu din Biblie. La nunta din Cana Galileei (Ioan cap. 2) Iisus Hristos săvârşeşte prima sa minune, preschimbând apa în vin. Dacă citim pericopa evanghelică, vedem că Maica Domnului a fost cea care, milostivindu-se de nuntaşi, îi spune Fiului ei şi Dumnezeului nostru „Nu mai au vin”. Iisus îi răspunde „Ce îţi este ţie şi mie, femeie. N-a sosit încă ceasul Meu”. Din răspunsul Său înţelegem că nu era momentul potrivit ca Iisus să facă prima Sa minune. Fecioara Maria nu îi spune nimic Lui, dar se întoarce către nuntaşi şi le porunceşte: „Faceţi tot ce vă va spune El”. Atunci Iisus le cere să umple vasele cu apă şi preschimbă apa în vin. Vedem astfel cât de puternică e rugămintea ei în faţa lui Iisus Hristos, Care, deşi o refuzase când a vorbit cu ea, la dorinţa ei grăbeşte lucrarea Sa printre oameni săvârşind prima minune de la întruparea Sa pe pământ. Cuvintele Maicii Domnului la nunta din Cana au rămas un sfat pentru toţi creştinii: „Faceţi tot ce vă va spune El”. Aşa să ne ajute Dumnezeu.
