De obicei tari de nervi şi groşi de obraz, comuniştii nu ies de flori de cuc la conferinţe de presă, ca să dezmintă materiale din presă. Înseamnă că ceva i-a deranjat foarte mult. Ce anume? Şi de ce toată furia a fost îndreptată doar asupra TIMPULUI, dar nu şi a celorlalte instituţii de presă care au reluat scrisoarea cu bucluc?
A fost de-a dreptul caraghioasă maniera stângace şi infantilă a lui Tkaciuk de a se apăra şi de a ataca TIMPUL. Să declari că respectiva scrisoare este o comandă a liderilor Alianţei înseamnă, implicit, a recunoaşte că ai şi tu o anumită contribuţie la apariţia ei. Dacă analizezi cu atenţie afirmaţiile făcute de Tkaciuk la briefingul de marţi şi contextul în care au fost făcute ele, apar nişte bănuieli care te împing să admiţi că aşa-zisul fals poate fi chiar opera staff-ului electoral al comuniştilor. E ştiut că, la această etapă a campaniei electorale, lucrurile merg prost sau, cel puţin, nu aşa cum îşi doresc comuniştii, din cauza mai multor erori şi rateuri tactice comise de ei. Ultimul şi cel mai spectaculos rateu e filmuleţul propagandistic despre aruncarea în aer a digului de la Nemţeni, care s-a întors ca un bumerang împotriva PCRM. Mesajul acestui fals propagandistic e atât de halucinant şi incredibil, încât filmuleţul a început să lucreze împotriva PCRM, comuniştii fiind percepuţi chiar şi de către propriii lor adepţii drept un partid al minciunii, manipulării şi intoleranţei. Comuniştii trebuiau să inventeze ceva pentru a „frânge” situaţia, pentru a drege busuiocul şi a apărea cu un alt mesaj către alegători – unul de „pace şi unitate naţională”. Şi au inventat – această „scrisoare războinică” pentru a o… combate… Chipurile, comuniştii niciodată nu au apelat la minciuni şi dezinformări, ei niciodată nu au învrăjbit societatea… Am înlemnit când am văzut câtă… „dorinţă de pace şi unitate” curgea, gâlgâind, din guriţa lui Tkaciuk… Când s-au convins că electoratul respinge ideologia urii şi a vrajbei, ca vechi meseriaşi, comuniştii au luat prăjina – chipurile, vă îndemnăm la pace civică şi unitate naţională. Precum am mai spus, Tkaciuk a călcat pe propria greblă, pentru că cei „zece paşi” sunt absolut reali şi verosimili. Dacă comuniştii ar mai reveni la putere, sunt convins că anume cei „zece paşi” ar forma programul lor de guvernare.
Voi relua mâine subiectul, aici închei cu următoarea precizare. Tkaciuk afirmă că scrisoarea e plină de greşeli gramaticale. El, probabil, se referă la varianta în limba rusă. Nu cunosc limba rusă în măsura în care să identific greşelile de ortografie sau stil. Nu regret. Dimpotrivă. Dacă această scrisoare e un fals cu greşeli de ortografie şi dacă autorul acestui fals e un intelectual din RM, eu personal nu pot decât să mă mândresc cu faptul că, în sfârşit, în RM au apărut şi intelectuali care scriu cu greşeli în limba rusă. Este o performanţă, dacă ne gândim la faptul că doar un deceniu-două în urmă intelectualii noştri nu puteau scrie, fie şi cu greşeli, în limba lor maternă, în română. Aceasta înseamnă că încet, dar sigur, ne mişcăm şi noi, moldovenii, spre acea zi luminoasă când vom scăpa definitiv de „bilingvismul armonios moldo-rus” şi de cei care ni-l bagă pe gât de 200 de ani încoace. Unul dintre aceştia e şi patriotul moldovean Mark Tkaciuk. Un patriot cu care visez să mă întâlnesc în instanţa de judecată, ca să-i ascult dulcele grai moldovenesc…
