Văd o nelămurire: cum se face că tocmai cei mai nemernici ajung în vârful piramidei? Cum de clasa politică este populată de jivine fără scrupule? Cum ajung în funcții înalte oameni care nu sunt în stare să-și găsească diploma de bacalaureat? Care este taina acestui prea-funcțional mecanism de contra-selecție?!?
Eroarea este să considerăm România ca fiind un stat de drept, condus în baza legilor. Ori nu este așa, forma de organizare în baza normelor este o formă fără fond, o spoială vagă. Mecanismele reale sunt altele: relația de vasalitate, piramida feudală și structurile de clan. Într-un astfel de mecanism de putere nu sunt căutate calități individuale precum onestitatea, capacitățile intelectuale etc. Bine, valorile astea sunt susținute la nivel public, nu îndrăznesc să zbiere „libeeeer la furat!” (încă).
Altele sunt calitățile individuale căutate într-un sistem de putere bazat pe relația de vasalitate și piramida feudală: loialitatea necondiționată, oameni dispuși să facă orice pentru clan, gata să negocieze orice. Asta cu loialitatea e până când îl simți slab pe suzeran și îi strecori un pumnal între coaste.
În mod obligatoriu o societate construită astfel este conservatoare, nu în sensul tradiționalismului, ci în ideea de conservare a structurilor și mecanismelor de putere existente. Ascensiunea socială este blocată de clanurile înțepenite pe diversele forme de feude – de la jurnalism și expertiză politică până la producția de energie sau distribuția de bunuri. Schimbările care ating structurile și mecanismele de putere sunt respinse violent pe principiul „o fi prost, dar e prostul nostru”. La fel, o astfel de societate este obligatoriu dezideologizată, clanurile care ajung la o formă de echilibru ce elimină eventualele conflicte (gen „rotativa guvernamentală”) nu își pot asuma nici un fel de ideologie. Singurele principii care guvernează astfel de structuri de putere sunt interesele clanurilor și negocierea unui echilibru – orice altceva este de natură să producă conflicte și nimeni nu-și dorește asta. Avem un fel de „zastoi” (stagnare) din perioada lui Brejnev în Uniunea Sovietică sau din perioada anilor 80 de la noi.
Mai există reformatori reali în România? Păi nu prea, cei porecliți „reformatori” sunt niște unii afiliați clanurilor care domină spațiul public și în realitate promovează menținerea structurilor existente de putere. Este oarecum dificil să susții agenda guvernamentală a clanurilor aflate la manete și să îți menții imaginea de „reformator” – însă sunt băieți deștepți care reușesc să facă asta și să pretindă ca au sufletul în rai.
Mai pe scurt: „proștii” sunt organizați și loiali, dedicați conservării structurilor de putere care i-au creat și îi mențin în funcție. „Nobilime de caftan” – ești „elită” câtă vreme ești în funcție și faci parte dintr-un clan.
George Damian
