Lașitatea – politică de stat. De ce separatiștii transnistreni se plimbă liber prin R. Moldova
Separatiștii de la Tiraspol trec prin cea mai gravă criză din ultimii treizeci de ani. Centrala de la Cuciurgan se oprește, combinatele metalurgice funcționează la jumătate din capacitate, iar nomenclatura locală inventează povești despre genocid pentru a-și justifica incompetența. Moscova orchestrează această prăbușire cu un scop clar: să pună presiune pe Chișinău înainte de alegerile de toamnă. Pentru prima dată în decenii, regimul separatist arată vulnerabil. Dar ce vedem la Chișinău? O guvernare care se ascunde după cuvinte multe și mari dar acțiuni corecte și productive rare.
PAS-ul a câștigat alegerile promițând să restabilească ordinea constituțională pe tot teritoriul țării. Au votat o lege împotriva separatismului, s-au lăudat cu ea în fața presei, au spus că nu vor mai tolera sfidarea statului. Rezultatul? Vadim Krasnoselski și ceilalți lideri separatiști continuă să călătorească prin Aeroportul din Chișinău ca și cum ar fi cetățeni de onoare. Legea există, mandatele de arestare sunt emise, dar nimeni nu are curajul să le aplice. De ce? Pentru că sunt lași.
Argumentele oficiale sunt cunoscute: nu vrem să provocăm Rusia, ne temem de o criză umanitară, trebuie să fim prudenți. Acestea nu sunt strategii, ci scuze ale lașității. Putin și oamenii săi de la Tiraspol au înțeles perfect că la Chișinău domnește teama. Înainte de 2019, guvernările corupte protejau separatiștii pentru că împărțeau profiturile din contrabandă. Acum cine îi protejează? Prin refuzul de a acționa, prin prelungirea licențelor pentru uzinele din stânga Nistrului, PAS-ul devine complice la menținerea acestui regim criminal și separatist.
Istoria nu iartă ezitarea în momentele decisive
Fiecare zi în care liderii separatiști se plimbă nestingheriți prin lume confirmă că Moldova rămâne un stat slab, incapabil să-și impună autoritatea. Fiecare licență prelungită pentru combinatele din Transnistria este un semn că Chișinăul acceptă să rămână ostatic. La toamnă, această slăbiciune se va întoarce ca un bumerang. Electoratul din stânga Nistrului, mobilizat de criza orchestrată de Moscova, va vota masiv pentru a aduce această fericire rusească și pe malul drept.
Ionuț Mihalache
Î: De ce separatiștii transnistreni se plimbă liber prin R. Moldova
R: Deatåta, de schinare de moluscă și demnitate de råmǎ (să mă ierte respectivele viețuitoare pentru comparația cu molotoivanii), de închinare în biserica moscǎleascǎ, de păstrarea „monumentelor” și a mentalităților sovietice și muuulte. muuulte altele în același registru moscalo-bolșevic.
Eu chiar ma mir cum forțe din RM subvenționează în continuare regimul transnistrean. Frica e cuvântul cel mai potrivit pentru starea de spirit actuală a guvernanților RM.
Rusia deabia asteaptă un motiv pentru a sări în sprijinul conaționalilor implantați pe fâșia transnistreană. Și de ce ți-e frică nu prea scapi.
RM și nici România nu au capacitatea Israelului care a intervenit decisiv în Gaza de exemplu și este pe cale să rezolve o problemă de zeci de ani pentru statul Israel. Ceva asemănător ar fi fost necesar și în Transnistria profitând de conjunctura favorabilă apărută după începerea războiului din Ucraina.
Adevărul este că nici aliații NATO nu ar vrea o extindere a conflictului militar.
Dincolo de un posibil conflict militar , regimul transnistrean domina RM și din punct de vedere informativ (intelligence) dar mai ales cel al propagandei.
Ce e adevărat este că Transnistria este mai dezvoltată economic și mai organizată. Chiar acum când e această secetă prelungită Transnistria beneficiara de sistem de irigații funcțional și asta pentru că beneficiază de regim de preturi la energie finanțat chiar de România indirect prin subvenție UE pe care autoritățile RM au negociat-o cu cei de la Tiraspol .
NB PAS-ul nu-si doreste Transnistria pentru ca atunci nu ar mai avea șanse vreodată sa castige alegerile din RM