Ieri s-a întâmplat ceva de-a dreptul penibil la Bruxelles. Ursula von der Leyen a fost trimisă să prezinte bugetul UE cu niște cifre care nu se legau deloc – și care în plus totalizau 101%. Da, ați citit bine, 101%. Parcă eram la o oră de matematică din clasa a treia.
Totul a pornit de la negocierile pentru Cadrul Financiar Multianual, unde comisarii și echipele lor au tot modificat cifrele pe măsură ce veneau presiuni din toate părțile. Roxana Mînzatu de la noi, Raffaele Fitto de la italieni și danezul Jeppe Hansen au tot cerut ajustări, iar cei din Comisie au tot schimbat numerele. Rezultatul? O harababură de cifre care nu avea niciun sens.
Din ce povestesc cei din interior, a fost un haos total. Tabele refăcute din oră în oră, presiuni politice, departamente care nu comunicau între ele. Practic, au expediat-o pe von der Leyen la conferința de presă cu o compilație de date care nu se țin de nicio logică.
Când s-au prins că au dat-o în bară, serviciul de presă a scos o scuză de-a dreptul bizară: „Documentul nu e definitiv pentru că nu l-au validat serviciile juridice”. Adică… cum să prezinți ceva care nu e validat?
Din rigoare… la improvizație
Cine știe cum funcționa Comisia pe vremuri îți spune că situația de acum e de-a dreptul rușinoasă. Când se negociau extinderea cu 12 țări candidate, nimeni nu ieșea la rampă fără dosare perfecte, cu cifre pe care te puteai baza. Acum pare că oricine iese cu orice, de parcă nu mai contează.
Unii chiar bănuiesc că se face intenționat.
Agricultura și coeziunea, pe drumul spre dispariție – un șoc pentru România
Banii pentru agricultură și politica de coeziune scad, în timp ce cei pentru apărare și digitalizare cresc enorm. Pentru România, asta e o lovitură devastatoare – zone întregi din nord-estul țării, precum Moldova, sau din sud-vestul Olteniei, încă se zbat să ajungă din urmă restul Europei.
În culise, unii oficiali recunosc deja că agricultura și coeziunea sunt „programate să dispară” din bugetul UE după 2034. Dar ce se întâmplă cu regiunile care abia acum încep să-și revină? Pentru România, asta înseamnă practic că milioane de oameni din județele mai sărace vor fi lăsați în urmă, tocmai când aveau nevoie mai mare de ajutor european.
