Pandemia de COVID-19 a lăsat urme nu doar în spitale și statistici, ci și în creierele noastre – chiar și ale celor care nu au fost niciodată infectați. Un studiu internațional, publicat recent, arată că izolarea, stresul prelungit și lipsa de interacțiune socială au accelerat îmbătrânirea cerebrală. Fenomenul a fost observat la nivel structural, cu modificări vizibile prin imagistică RMN.
Cercetătorii au analizat mii de scanări cerebrale realizate înainte și după pandemie, iar concluziile sunt tulburătoare: în doar trei ani, unii oameni au înregistrat o îmbătrânire neurologică echivalentă cu peste cinci luni. Bărbații, vârstnicii și persoanele cu venituri reduse sunt printre cei mai afectați. Nu virusul a fost vinovat, ci tot ce a însoțit pandemia: frica permanentă, incertitudinea economică, izolarea socială și lipsa de activitate cognitivă.
Stresul cronic, spun specialiștii, modifică nivelul cortizolului, afectează funcțiile cognitive și compromite capacitatea creierului de a se regenera. Privarea de interacțiuni sociale a închis creierul într-o buclă de anxietate, iar lipsa unei rutine normale a dus la tulburări de somn și pierderi de memorie. Pentru mulți, creierul a fost mai afectat decât corpul.
Cercetătorii atrag atenția că, deși unele efecte pot fi reversibile, nu există garanții. Este nevoie de exercițiu mental, activitate fizică și mai ales reconectare umană pentru a încerca o recuperare. Deocamdată, însă, societatea abia începe să conștientizeze amploarea acestui fenomen tăcut: pandemia a provocat și o criză neurologică latentă, care se va resimți ani la rând.
Nu toată lumea a tușit, dar aproape toți au gândit prea mult, au dormit prost și au trăit cu teamă. Pandemia COVID-19 a fost și o pandemie a creierului – una care ne-a îmbătrânit din interior, în tăcere.
