Fostul șef SIE din România: Cei care promit apărarea Moldovei trebuie să înțeleagă că a apăra țara înseamnă și a proteja oamenii de sărăcie, de disperare, de exod
814.000 de cetățeni ai Republicii Moldova trăiesc astăzi în sărăcie absolută. În ultimii trei ani, numărul lor a crescut cu 170.000. 30% din populația Moldovei în sărăcie absolută! Aceasta nu este o statistică seacă – este realitatea dureroasă a satelor pustii, a bătrânilor care trăiesc din pensii mizerabile, a părinților care pleacă la muncă peste hotare și lasă copiii în grija rudelor. Economistul Veaceslav Ioniță explică limpede cauzele: crize economice succesive, inflație, stagnarea veniturilor, explozia prețurilor la energie, migrația accelerată. Rezultatul? O societate tot mai dezechilibrată, în care sărăcia se adâncește, iar speranța pleacă.
În acest context, președintele Maia Sandu a lansat în ultima săptămână înainte de alegerile parlamentare un apel direct către cetățeni, avertizând asupra amenințării reale a Rusiei, care ar încerca să controleze Moldova prin interpuși pentru a destabiliza regiunea. Este un avertisment care trebuie luat în serios. Experiența ultimilor ani, din Ucraina dar și alte zone fragile, arată cum Kremlinul folosește propagandă, bani și rețele de influență pentru a ataca statele vecine fără a trimite un singur soldat peste graniță.
Dar există un adevăr pe care nici geopolitica, nici propaganda nu îl pot ascunde: nemulțumirea oamenilor nu poate fi fabricată. O campanie externă poate amplifica frustrările, dar nu le poate crea. Când veniturile scad, facturile cresc, iar viața devine mai grea, cetățenii nu se mai raportează la Moscova, Bruxelles sau Washington, ci la propria lor experiență zilnică.
Nu emailurile false decid alegerile, ci facturile adevărate. Nu geopolitica, ci prețul cartofilor.
În loc să transforme lupta legitimă împotriva influenței rusești într-un argument electoral exclusiv pentru partidul de guvernământ, Maia Sandu ar trebui să arate oamenilor un plan credibil pentru a reduce sărăcia, pentru a opri depopularea satelor și pentru a reda speranța unei societăți care simte că se prăbușește din interior. Sau, cel putin, să arate că știe și înțelege situația în care trăiește o treime din populația Moldovei, la dramatismul ei real.
Altfel, apelurile patriotice – oricât de emoționante – riscă să fie percepute de moldoveni ca acoperirea eșecurilor interne. Iar atunci când cifrele dor, propaganda nu mai ține loc de guvernare. Alegerile din această toamnă nu se vor câștiga sau pierde la Moscova. Și nici la Paris, Berlin sau Bruxelles. Se vor câștiga sau pierde în Moldova, la Chișinău, la Bălți, la Comrat, la Soroca sau Orhei, în fiecare sat, în fiecare oraș, acolo unde oamenii aleg nu pe baza fricilor, ci pe baza vieții lor de zi cu zi.
Cei care promit apărarea Moldovei trebuie să înțeleagă că a apăra țara înseamnă și a proteja oamenii de sărăcie, de disperare, de exod. O Moldovă pașnică, liberă și prosperă nu se construiește doar prin discursuri despre pericole externe, ci și prin soluții reale la crizele interne.
În fața Moscovei, avem nevoie de demnitate.
În fața oamenilor, avem nevoie de rezultate.
