Alexandru Tănase, despre dezastrul din fruntea statului: Au trecut două săptămâni de la alegeri și nu se simte niciun val de speranță, nicio presiune reală pentru schimbare. Doar o liniște densă, apăsătoare
Noi ne-am obișnuit cu ideea că Maia Sandu este centrul de greutate al actualei guvernări. Nu doar moral, ci și politic. Restul PAS-ului trăiește din imaginea ei și din speranțele pe care le-a trezit. Fără ea, partidul aproape că dispare din peisaj. Nu e o critică, ci o realitate rece.
Au trecut două săptămâni de la alegeri și nu se simte niciun val de speranță, nicio presiune reală pentru schimbare. Doar o liniște densă, apăsătoare. Astăzi a fost anunțată retragerea din politică a premierului Recean – unul dintre puținii care mai păstra o brumă de autoritate.
Chiar dacă spațiul virtual a fost împânzit de mesaje cu „fluturi in stomac”, de genul „Mulțumim, Dorine!”, oricine înțelege cât de cât politica știe că această retragere nu este deloc întâmplătoare. Ea nu face decât să amplifice senzația că ne îndreptăm spre ceva difuz și instabil.
Conferința de presă de azi nu a fost despre viitor. A fost despre absența lui. Niciun plan clar, nicio viziune articulată. Doar repetiții tehnice și o retorică sleită despre „reforme”. Reformele – acest cuvânt-fetiș care a devenit un simplu slogan de campanie. Unde reformele nu sunt urmate de fapte, se instalează scepticismul. Iar scepticismul, odată intrat în sângele cetății, se transformă lent, dar sigur, în neîncredere. Apoi, în resemnare.
Și asta e, de fapt, marea problemă: resemnarea. Nu opoziția, nu Rusia, nu fake news-ul. Ci tăcerea celor care au sperat. Dacă se frânge această ultimă fereastră de încredere, următorul ciclu nu va mai aduce reforme, ci revanșă.
