La Cahul a fost adus un omagiu lui Andrei Ciurunga, poetul român cunoscut pentru rezistența sa anticomunistă. În Parcul „Grigore Vieru” din oraș a fost inaugurat un bust poetului martir prigonit de comuniști și întemnițat pentru poeziile sale. Alături de Nichifor Crainic și Radu Gyr, Andrei Ciurunga este unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai poeziei închisorilor românești, capitol al literaturii contemporane complet neștiut până în 1990.
Slujba de sfințire a bustului poetului originar din Cahul a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, înconjurat de un sobor de preoți.
Monumentul a fost realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Iași și a fost așezat într-un spațiu simbolic al orașului, menit să păstreze vie memoria marilor personalități culturale ale Basarabiei.
„Din nefericire, destinul oamenilor demni și vrednici a fost marcați de grele încercări în a doua jumătate a secolului trecut, iar astăzi constatăm nedreptățile și abuzurile la care au trebuit să facă față. Ei au supraviețuit datorită credinței puternice în Dumnezeu și a nevinovăției, smerenia le-a făcut viața mai ușoară, iar Duhul Sfânt i-a ocrotit în toate momentele vieții, ei nu erau singuri ci cu Dumnezeu. În temnițele comuniste au înțeles rolul rugăciunii și tainele scripturii, au deveniți mai conștienți de timpul vieții și de valoarea libertății”, a declarat în discursul său PS Veniamin.
La eveniment au participat primarul orașului Cahul, Nicolae Dandiș, consulul general al României la Cahul, Gabriel Nicola, reprezentanți ai administrației publice locale, conducători ai instituțiilor municipale, precum și numeroși locuitori ai orașului, iubitori de cultură și de valorile spirituale românești.
Andrei Ciurunga, cu numele său real Robert Eisenbrau, s-a născut în 28 octombrie 1920 la Cahul într-o familie de urmași ai coloniștilor germani, tatăl său fiind profesor la Liceul „Ioan Voievod” din Cahul. Pe lângă pseudonimul Andrei Ciurunga l-a mai folosit și pe Robert Cahuleanu. Robert Eisenbraun a urmat școala în orașul Cahul, exceptând ultima clasă de liceu, pe care a absolvit-o în Bolgrad.
Debutul literar, confirmat și de Uniunea Scriitorilor din România, a fost data în ianuarie 1932 când directorul Liceului „Ion Voievod” i-a publicat lui Andrei Ciurunga, în vârstă de 11 ani, prima poezie, având ca temă Unirea Principatelor Românești. Atunci a semnat prima dată cu pseudonimul Robert Cahuleanu, pe care l-a adoptat din profundă simțire românească, cum a declarat el mai târziu.
Debutul editorial s-a produs în 1936, cu placheta de versuri Melancolie. Ulterior a început să publice în câteva reviste: Basarabia, Basarabia literară, Raza. În 1944 i-a apărut la Chișinău cartea de poezii Cântece de dor și de război.
După pierderea Basarabiei de către România, odată cu retragerea trupelor române, în 1944 familia Eisenbraun s-a refugiat în România, stabilindu-se la Brăila. Robert a continuat să scrie, publicând în revistele brăilene „Expresul”, „Ancheta” și „Înainte”, sub pseudonimul Robert Cahuleanu.
Deoarece în unul din articolele sale, publicat în Expresul, în noiembrie 1945, îi îndeamna pe români să respingă comunismul, a fost arestat ca unul din „autorii morali” ai manifestației din 8 noiembrie 1945 și a fost eliberat după 29 de zile de arest.
În 1946, a fost „rugat” de exponenții de la partid să-și schimbe numele „Robert Cahuleanu”, deoarece orașul Cahul nu mai aparținea României și, deci, nu mai era un nume adecvat unui ziarist român. Prin urmare, și-a schimbat numele în Andrei Ciurunga, pe care l-a păstrat în continuare.
În 1949 s-a mutat la București, unde s-a angajat la revista Flacăra și a mai colaborat cu publicațiile: Contemporanul, Viața Românească, Ateneu, Ramuri, Tribuna, Vatra, Viața militară, Urzica, Rebus.
Un document strict confidențial al DPA din 1949 semnala acțiunile unei „grupări dușmănoase” a tinerilor scriitori. A fost arestat la 2 februarie 1950, în urma altui denunț al unui coleg, și a fost condamnat la 4 ani de închisoare pentru „crima de uneltire împotriva păcii”, pentru volumul „Cântece de dor și război”.
După ce a trecut prin închisorile Uranus, Galați și Jilava, a fost trimis în lagărul de muncă de la Canalul Dunăre-Marea Neagră unde s-a împrietenii cu scriitorii George Ivașcu, Isac Peltz, Nicolae Davidescu, Ștefan Ionescu și Horia Nițulescu. Ca să nu uite poeziile compuse mintal în închisoare, Robert inventase o formă fixă de poezie, decastihul, cu numai două rime, ajungea să-și amintească un singur vers pentru a reconstitui întregul. Așa se face că își cususe pe pânză, în căptușeala unui pieptar, primul vers – versul-cheie – al câtorva sute de decastihuri, din care, peste ani, a publicat un volum, sub pseudonimul Andrei Ciurunga.
A fost eliberat în mai 1954. Întors în București, ca fost deținut politic nu i s-a permis să se angajeze decât ca om de serviciu, portar, muncitor pe șantier și abia după un timp, contabil și pedagog pentru elevii de liceu. În anul 1958 autoritățile au reușit să stabilească legătura între versurile care circulau printre condamnații de la Canal și autorul acestora, Andrei Ciurunga. La 28 noiembrie 1958 a fost arestat din nou și a primit o condamnare de 18 ani de muncă silnică, pentru că a lăsat să circule poemele concepute la Canal. A executat pedeapsa în Balta Brăilei și la Gherla. A fost eliberat odată cu toți deținuții politici, în iulie 1964. Abia în 1967 Andrei Ciurunga a fost reprimit în Uniunea Scriitorilor și a început să-și publice opera, atât cât i-a permis cenzura.
Atitudinea sa față de Basarabia și identitatea românească a fost una puternic patriotică, poetul luptând neobosit pentru afirmarea adevărului istoric și apărarea identității românești împotriva influențelor politice străine.
Din 2014, Biblioteca raională Cahul poartă numele „Andrei Ciurunga”, iar în orașul Chișinău, o stradă poartă numele „Andrei Ciurunga”.
