Astăzi, 2 februarie, marcăm un moment de cotitură în destinul poporului român. Se împlinesc 661 de ani de la data care pecetluiește, în mod oficial, apariția celui de-al doilea stat medieval românesc: Moldova. Deși procesul de formare a început mai devreme, actul emis la 2 februarie 1365 de regele Ungariei, Ludovic I de Anjou, reprezintă recunoașterea de facto a succesului lui Bogdan I, voievodul venit din Maramureș.
De la Maramureș peste munți: Rebeliunea lui Bogdan din Cuhea
Povestea începe în Maramureș, unde Bogdan, un voievod cu spirit independent, intrase în conflict cu autoritatea regală maghiară. Refuzând să accepte transformarea cnezatelor românești în structuri subordonate direct coroanei, Bogdan trece munții în jurul anului 1359.
Ajunși în „Țara Moldovei”, Bogdan și oamenii săi îi înlătură pe urmașii lui Dragoș Vodă (Sas și Balc), care guvernau teritoriul ca o marcă de apărare sub suzeranitate maghiară. Această acțiune nu a fost doar o simplă mutare teritorială, ci un act de sfidare politică și militară.
2 februarie 1365: Recunoașterea unei realități inevitabile
Data de 2 februarie 1365 este esențială pentru istoriografie deoarece este ziua în care regele Ludovic I emite o diplomă regală prin care recunoaște, indirect, pierderea Moldovei.
În acest document, regele:
- Constată că Bogdan și fiii săi au „trecut în taină” din regat în Moldova.
- Recunoaște că eforturile de a-l readuce pe Bogdan la ascultare au eșuat.
- Confiscă pământurile lui Bogdan din Maramureș (Cuhea) și le dăruiește fiilor lui Sas (Balc și Drag), ca recompensă pentru loialitatea lor și pentru pierderile suferite în luptele cu Bogdan.
„Bogdan, voievodul românilor din Maramureș, trecând pe ascuns din regatul nostru în țara noastră a Moldovei, s-a străduit să o păstreze spre paguba noastră.” – Fragment din diploma regelui Ludovic I.
Importanța „Descălecatului” lui Bogdan
Dacă Dragoș Vodă a fost cel care a pus bazele primei organizări administrative (descălecatul de vânătoare), Bogdan I este considerat adevăratul ctitor al statului independent Moldova.
Spre deosebire de Țara Românească, unde independența a fost câștigată prin sabie la Posada (1330), în Moldova, independența a fost rezultatul unei rezistențe îndelungate și al unei diplomații de forță. Prin succesul lui Bogdan, Moldova devine o entitate politică suverană, capabilă să își decidă singură viitorul, punând bazele unei dinastii importate a neamului românesc (Bogdăneștii/Mușatinii) care va atinge apogeul sub Ștefan cel Mare.
