Tot acolo şi-a început studiile, continuate la Florenţa şi Leghorn. L-a pasionat cel mai mult electricitatea, un domeniu al ştiinţei în care Heinrich Hertz făcuse descoperiri importante începând cu 1888: demonstrase că se pot produce şi detecta radiaţii electromagnetice, cunoscute astăzi ca „unde radio”, la acea vreme denumite „unde hertziene” sau „unde eterice”. În 1894 Marconi a realizat o transmisie radiotelegrafică cu un aparat propriu, brevetat în 1896. A mai inventat un detector magnetic (1902) şi o antenă direcţională orizontală (1905). Pentru contribuţiile sale la telegrafia fără fir a primit Premiul Nobel pentru Fizică, împreună cu Ferdinand Braun, în 1909.
„Când eram copil, citeam cu interes pasionat lucrările în care se vorbea de experienţele lui Heinrich Hertz, dovedind teza lui Maxwell asupra undelor electrice. Ma gândeam că acesta ar putea crea un nou sistem de comunicaţie, traversând spaţiul. Eram convins că acest sistem de comunicare va fi mult mai puternic decât cel optic, fiindcă el nu era impiedicat nici de ceaţă, nici de întuneric, nici de iarnă. După câteva tentative şi după multe eşecuri, am reuşit în vara anului 1895 să obţin o comunicaţie pe o distanţă de 3 km. Primul pas era făcut!”, declara inginerul într-un interviu.
Mai exact, în iunie 1895, la Bologna, Marconi experimentează o transmisie radiotelegrafică pe distanţa de 2400 m. Emite unde radio şi acestea sunt recepţionate după un deal. Acesta este considerat momentul de naştere al radioului. Un an mai târziu, pe 2 iunie, Marconi își patentează invenția. La început, aparatele radio recepționau semnale Morse, dar alți inventatori au reușit să transmită prin unde radio muzică și voci.
Sursa: Radio România
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
