Din acest Letopiseţ aflăm că „În vara anului 6971 (1463) iulie 5 şi-a luat Ştefan voievod de soţie pe cneaghinea Eudochia din Kiev sora ţarului Simion”. Este vorba de sora cneazului kievean Simion Olelcovici. Numele cneaghinei, devenită doamnă a Moldovei, pentru prima dată apare în documente la 9 iulie 1466, în „gramota” domnească prin care Ştefan al III-lea face multe danii şi jertfe Mănăstirii Pobrata: „pentru sufletul şi sănătatea mea şi a cneaghinei domniei mele Ovdotia”. Ovdotia – Eudochia a murit în 1467.

Din același letopiseț aflăm că „În anul 6980 (1472) luna septembrie 14, Ştefan voievod şi-a luat de soţie pe cneaghinea Maria de Mangop” (principat din sud-vestul Crimeii). Însă această căsătorie n-a durat foarte mult: Maria de Mangop a decedat la 19 decembrie 1477, fiind îngropată la Mănăstirea Putna.

A treia soţie a lui Ştefan al III-lea a fost o prizonieră. Zdrobind armata valahă (munteană) în 1473, alungându-l pe domnitorul ungrovlah (muntean) Radu cel Frumos şi capturând vistieria Ungrovlahiei (Valahiei sau Munteniei), Ştefan al III-lea s-a întors în Moldova, luând prizoniere pe soţia domnitorului valah şi pe fiica lui – Maria Voichiţa.

„Lăsând-o să mai crească”, Ştefan s-a căsătorit cu această Marie, probabil, în 1478, căci într-un hrisov, datat din 9 martie 1479, este pomenit Bogdan Vlad – rezultatul acestei căsnicii. Această Marie a decedat în 1511 şi a fost înmormântată tot la Mănăstirea Putna. Astfel, constatăm că Ştefan al III-lea (cel Mare şi Sfânt), voievod şi domnitor al întregii Ţări a Moldovei, a respectat tradiţia suveranilor din acele vremuri: de a avea soţii din familii princiare, regale: una -cneaghină de provenienţă ruso-ucraineană – Eudochia, alta de
viţă bizantină – Maria de Mangop, a treia – o valahă (munteancă) – Maria de Valahia.

15 septembrie 1821 – Nicaragua devine stat independent

Nicaragua este o republică din America Centrală. Cu toate că este cea mai mare țară din regiune, are cea mai mică densitate de locuitori. Se învecinează la nord cu Honduras, lungimea graniței fiind de 922 km, iar la sud cu Costa Rica, pe o lungime de 309 km. Coasta vestică este la Oceanul Pacific, iar la sud este Marea Caraibilor. Lungimea totală a țărmului este de 910 km.
Numele țării e un derivat al numelui Nicarao, nume dat de tribul de origine Nahuatl, locuitori ai malurilor Lago de Nicaragua înainte de cucerirea Americilor de către spanioli, și al cuvântului spaniol Agua, care înseamnă apă, datorită multitudinii de lacuri din regiune.

16 septembrie 1836 – Leul folosit pentru prima dată

În ziua de 16 septembrie a anului 1836, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru Ghica, a instituit leul ca monedă a ţării, o unitate teoretică de cont împărţită în 60 de parale. Este prima dată când se vorbeşte clar şi legal despre actuala monedă oficială a României în calitate de nucleu al unui sistem monetar. Cu precădere în secolul al XlX-lea, pe teritoriul celor trei provincii româneşti circulaţia monetară cunoştea o diversitate remarcabilă, nelipsind din peisaj monedele vest-europene ale momentului, precum şi talerul-leu olandez, o foarte frumoasă şi apreciată monedă în zona de influenţă a Imperiului Otoman. Era de-a dreptul iubită astfel, că în Balcani nu mai puţin de trei state, Albania şi Bulgaria, alături de România, au o monedă naţională al cărei nume înseamnă leu, adică leka şi leva.