Cauzele războiului sunt legate de situaţia creată în sud-estul Europei odată cu declanşarea luptei de eliberare naţională a grecilor. În primăvara 1825, revoluţia greacă este reprimată sângeros prin intervenţia paşei de Egipt, Ali Paşa, eveniment care determină, la 1827, Rusia, Franţa şi Anglia să atace şi să distrugă flota turco-egipteană în cadrul bătăliei de la Navarin. Intervenţia militară a Rusiei va încălca Convenţia de la Akkerman, turcii rupând relaţiile diplomatice cu Rusia. Ruperea relaţiilor diplomatice va servi pentru Rusia pretext al începerii Războiului ruso-turc de la 1828-1829.
În războiul ruso-turc de la 1828-1829, trupele Rusiei ţariste trec Prutul şi în câteva zile ocupă Moldova şi Valahia. În locul domnilor celor două principate, care se retrăseseră, se instituie o administraţie militară rusă, în frunte cu contele Pahlen, numit preşedinte deplin împuternicit al adunărilor (divanurilor Moldovei şi Valahiei). Rusia va repurta victorie după victorie, în sprijinul ei venind şi trupe de voluntari români conduse de I. Solomon şi Gh. Magheru, voluntari bulgari, sârbi, greci etc.
Pacea de la Adrianopol din 14(2) septembrie 1829 pune capăt războiului. Turcia este nevoită să ceară pace, înainte de a fi pe deplin distrusă.
