În urmă cu 92 de ani, pe 31 martie 1933, vedea lumina zilei la Ploiești Nichita Stănescu, unul dintre cei mai mari poeți ai României și limbii române, pe care el însuși o numea „dumnezeiesc de frumoasă”.
Mai puţine s-au spus, poate, despre legăturile sale cu spaţiul spiritual dintre Prut şi Nistru, într-o vreme când aceste legături erau mai mult decât primejdioase.
S-a întâmplat, totuşi, să fie invitat la Chişinău, în septembrie 1976, la „Zilele Literaturii Sovietice”. Descinderea sa pe meleagul basarabean se leagă de un fapt inedit lăsat de Nichita posterităţii: la coborârea din tren a îngenuncheat şi a sărutat pământul românesc al Basarabiei străbune, afirmând „Am făcut cel mai lung drum din viaţa mea ca să ajung de Acasă – Acasă”.
Mulţi scriitori din Basarabia au fost marcaţi de întâlnirea cu Nichita, considerându-l un zeu coborât printre pământeni.
Într-o înregistrare de mai jos, Nichita recită a V-a parte a poemului „Un Pământ numit România”:
De două mii, pământul, de ani
se îngrașă cu trupuri
din trupurile noastre
născând mereu copaci.
Și timpu-și smulge ochii
și-i lasă ca pe-o nadă
cercând să prindă-un pește al vederii.
Se-ntinde o blândețe
încolăcind în sus
câte o rază-a lunii împietrită.
De două mii de ani acest pământ
din trupurile noastre face parte.
Noaptea, în lanul cel de grâu
când fluier herghelia din prundișuri
suntem de față eu și tu
și tu și tu,
viii și morții laolaltă.
Un nod e-n viață. Restul
frânghiuei spânzură în jos.
O mie de strămoși atârnă-aici
de fiecare suflet.
Străbunii dorm,
apele curg,
luna răsare
și apune.
Pământ de carne ești,
pământ de carne…
Pentru un om o, câtă lume!
Pământ atârnând înapoi cu morții tăi,
tu care-mi începi direct din spinare,
pământ de carne de mii de ori
sărată sub șei de sare.
Pământ de carne, bun de mâncare,
pământ de oase străluminând
o, ce miros violent,
ce sfântă duhoare
de diamant au pietrele tale,
pământule de pământ!
Am să te-ngraș la rândul meu
cu mine,
lăsându-ți doar scheletul alb
să-ți fie verighetă-n jurul râurilor,
pământ de carne,
pământule de pământ.
